Cel mai mare obstacol in viata

In scurta mea incursiune prin viata de pana acum, m-am lovit de suficiente obstacole. M-am lovit de imposibilitati fizice, psihice, de oameni, temperamente, comportamente, etc. Cu totii, de prea multe ori, ne depasim imitele si suntem mirati de “cat de departe poti ajunge daca vrei”. Te poti lupta chiar si cu diversele lipsuri: lipsa banilor, lipsa resurselor, lipsa de apreciere, lipsa unei persoane dragi langa tine, etc.

Totusi, un lucru impotriva caruia nu poti lupta este…un modul de gandire. Si daca acest mod de gandire nu apartine unei persoane ci unui grup, lupta este de la inceput pierduta.

Un mod de gandire nu poate fi combatut. Un mod de gandire nu poate fi “intrecut”, nici “convins”. Nici macar manipulat.

Un mod de gandire nu poate fi apreciat sau criticat.

Un mod de gandire poate sa iti faca viata fericita sau ti-o poate transforma in mizerie.

Un mod de gandire e ceva ce trebuie luat ca atare.

Singura metoda de combatere a unui mod de gandire considerat, de catre o persoana sau un grup de persoane, ca fiind eronat poate fi schimbat doar din interior, de catre insusi “purtatorii” acestuia.

In momentul in care o persoana isi va schimba modul de gandire va fi brusc respinsa de catre cei care, pana nu de mult, imparteau aceleasi calitati si defecte.

Personal cred ca cel mai bun lucru care il poti face in lupta cu un mod de gandire e sa te retragi si sa astepti la vremuri mai bune.

Bune…din punctul tau de vedere.

Live! AMiCUS International Congress - Warming UP

Voi publica stream-ul “oficial” vineri dimineata (26.09.2008) la adresa http://amicus.euroafrica.org

Nunta (Partea 2 – Ultimele ore dinaintea nuntii)

Imi e foarte greu sa delimitez ultimele ore dinaintea nuntii… Ultimele doua saptamani au fost pline de evenimente si intamplari din cele mai diverse, atat bune cat rele, nostime sau enervante. Fiecare element al nuntii are propria poveste; si, cum o nunta are extrem de multe elemente, nu ma voi apuca sa le “filtrez” pt. ca le-as strica frumusetea. Cu toate ca nu le voi insira aici, sunt sigur ca atat Lacri cat si eu nu vom uita niciodata toate aceste intamplari.

Voi incepe cu…ziua dinaintea nuntii. Ziua de Sambata a fost una cat de cat normala. Parintii mei au venit de vineri, la fel si d-sorii de onoare. Ne-am adunat toti la masa (acasa la Lacri), am glumit, ne-am harait, etc. Asa…ca inainte de nunta. Dar a fost frumos!

Seara l-am luat pe Ducu (sau mai bine zis m-a luat el pe mine pt. ca el a fost soferul iar masina era in “custodia” lui) si am dat o fuga pana la Reghin pt. a lua stalpii si voalurile pt. aranjarea bisericii (scaune, pe jos, etc). Lacri a ramas sa aranjeze biserica, impreuna cu mama soacra, Ioana si Bogdan, Semida si Mircea, Ani si Vili si d-sorii de onoare. Mai tarziu au aparut Vlad, Cristi si prietena lui (pe care o rog sa ma ierte insa i-am uitat numele) si mama. Ce-i drept…a fost mare inghesuiala. “Nebunia” a inceput dupa ce am ajuns noi cu voalurile: “hai sa le aranjam asa”, “ba nu, le facem invers”. Ce mai…a fost o varza totala de idei si pareri. In final, pe la ora 1 dimineata, am ajuns la concluzia ca trebuie sa le punem totusi cumva…oricum…si sa mergem spre culcusuri, nu de alta dar Lacri avea programare la 6 coafor.

Ajunsi la Lacri, ea s-a apucat sa se faca frumoasa (la 1 dimineata, perfecta ora!), sa-si puna masca cu ulei de masline, sa planga, etc. O voce imi spune acum “pai cred ca am plans vre-o ora, da’ nu scrie, ca aia nu stie nimeni!”. Ce-i drept…si eu aveam un morcov imens. Nu pot sa descriu senzatia insa e destul de “complicat” sa sti ca dormi ultimele ore de “singuratate”; ca incepand de maine vei imparti patul, pt. tot restul vietii, cu acelasi om. Intre timp mama soacra, impreuna cu Ioana si (mai ales!) Bogdan calcau rochia lui Lacri. Nu stiu exact cine a ramas sa impodobeasca poarta. Banuiesc ca tata socru si d-sorii de onoare. Poarta au impodobit-o Bea cu Beni si “tanti Eva”. Eu am plecat la Vili impreuna cu Vlad, Cristi si prietena lui.

Am adormit cu greu, pe la 3, mai ales ca Vlad sforaie ingrozitor!

Trezirea a fost la 8. Trebuia sa merg cu Ducu dupa aranjamentele florale la Reghin, deoarece eu stiam cel mai bine atat locatia de unde trebuie luate cat si locurile unde trebuie lasate. O parte le-am lasat la restaurant, pt. aranjarea meselor iar celalta parte le-am dus la biserica, fiind “revizuite” de catre Ioana si Bogdan.

Dupa ce am scapat si de povara florilor am fugit din nou la Vili pt. a ma imbraca. Toata viata mi-am zis “Razvane…inainte nuntii lasi totul si te faci frumos!”. E, ghinion… Inaintea nuntii am facut o baie fulger si m-am barbierit in timp record. Freza de nunta? Ce-i aia?! O mana de gel aruncata pe parul ud si…voila! Culmea, a aratat chiar bine! Cred ca e o regula chestia asta… Cand stai si te chinui sa-ti aranjezi parul…nu iese nici cu slujbe! Cand arunci gel in par, fara sa te strofoci prea mult, iese perfect.

De imbracat m-am imbracat…singurel, bing bang. Deoarece au intervenit niste probleme la restaurant, parintii mei au intarziat foarte mult, mama ajungand chiar cand imi aranjam lavaliera. Nu s-a lasat cu plansete, mama a fost de-a dreptul fericita “ia uite la baiatul meu, ce frumos e, hai sa te pupe mama! Tzoonc! Frumosu’ meu!” Toate astea, bine inteles, sub ochiul atent al camerei de filmat.

La Lacri a fost isterie generala.

M-am trezit dimineata, cu ochii umflati…adica ce m-am trezit, ca nu prea am dormit.  Am facut un dus rapid, m-am imbracat si am fugit la coafor. Ajunsa la coafor am adormit sub casca. In timp ce eu dormeam, Mira a aranjat parul mamei, apoi a venit partea grea: finisarea coafurii, fixarea diademei si a voalului (cu cinci agrafe, ca puteam sa fug si sa fac raliuri ca tot nu pica…sper ca nu scrii chestia asta!). Intre timp mi-a pus si un machiaj discret, nu mai stiu exact cand. Am inceput atunci sa prind culoare. Dupa o noapte nedormita…
In drum spre casa ma claxonau toate masinile, cand vedeau o mireasa la volan! Ma mir ca nu m-a oprit politia!

Ajunsa acasa, eram moarta de foame! Toata lumea a sarit sa ma pupe “vai ce frumoasa esti!”. Au inceput sa vina toti vecinii pe rand sa am vada. Am mancat rapid (mi-a pus Ema neny niste sarmale si a stat langa mine pana cand le-am terminat pe toate! N-a vrut nicicum sa ma lase sa ma ridic de la masa!) si le-am dat de lucru la Bogdan si Ioana. Bogdan a umflat de zor baloanele iar Ioana rupea petalele de pe trandafiri si le punea in cosulet, pt. copii.

Apoi a urmat, cu greu, imbracatul. Trei persoane pe langa mine… Pana mi-am luat fusta…a trecut jumatate de ora. Am inceput cu cercul apoi cu fusta imeeeensa, cu vre-o cinci randuri, la care mama, Ioana si Mada lucrau de zor (nu cumva sa fie o parte mai lunga si una mai scurta) in timp ce fotograful ma tot filma! In final Mada si Ioana mi-au fixat (destul de bine, m-am simtit comod in el!) corsetul. Nu m-am sufocat! In final au urmat ultimele finisaje la rochie, voal, etc iar Ioana s-a chinuit sa-mi puna pantofii in picioare. Intre timp au aparut si d-soarele de onoare cu incurajari, sa nu am emotii. A inceput sa vina lumea…toti…Lore…nu mai stiu ce a fost… A, scriem si cu poezia? Hihi, a fost un “ups, telefon, la Mada nu a ajuns poezia!”. Nu mai aveam tus la imprimanta… Peste 5 minute ajungea mirele (!!!) asa ca Ioana s-a apucat sa scrie poezia de mana. M-au cuprins niste emotii cand fotograful mi-a zis “acum a pornit mirele!”… Imi tremurau picioarele sub rochie! Nu mai stiu ce a fost. Toti alergau din colo-n colo ca nu-i facuta una sau alta. Nu imi mai vin prea multe in minte. Da, mai scrie ca m-am simtit super in rochia de mireasa! Nu mi-a fost deloc incomoda, nu o sa regret niciodata ca mi-am cumparat rochia; si acum ma uit cu drag la ea, si-as mai imbraca-o dar…n-am unde…

Cam atat la capitolul “Ultimele ore dinaintea nuntii”. Urmeaza partea a treia, “Desfasurarea nuntii”.

Nunta (Partea 1 – Pregatirea nuntii)

Au trecut doua saptamani (si doua zile) si am in sfarsit timp sa scriu despre cel mai mare eveniment din viata mea: nunta.

Ce pot/putem spune de pe acum e ca totul a fost PERFECT! Da, perfect! Suntem extrem de norocosi sa afirmam acest lucru! De obicei se gaseste cate o “matusa Ionela” care sa calce din greseala pe rochia miresei sau sa-i traga voalul, un “unchiu’ Vasilie” care vorbeste tare si prost, un “nepotul cel mic si neastamparat” care se impiedica de cabluri si intrerupe microfonul in cel mai nepotrivit moment, etc. E, uite ca la noi nu a existat asa ceva. Totul a mers perfect, de la inceput pana la sfarsit, exact cum planuisem. Bine inteles, acest lucru a fost posibil datorita multor persoane: Ani si Vili (care au fost pe faza de fiecare data cand ceva nu mergea chiar cum trebuie), Ioana si Bogdan (care au fost alaturi de noi de la inceput pana la sfarsit si ne-au oferit tot suportul – inclusiv batistele!), parintii (care s-au comportat – ambele familii – cu mult peste asteptarile noastre!), Vlad si Cristi (care s-au ocupat – cu toate ca le-am pus la dispozitie resursele necesare, oferite de Beni, pe ultima suta de metrii – de partea audio/video/online) si multi altii (imi cer scuze daca nu v-am specificat aici).

Voi incepe lunga (cred) mea “povestire” cu…

1) Pregatirea nuntii

A inceput cu mult timp inainte; cam cu 3 luni. Din experienta altora am invatat ca pregatirea nuntii nu trebuie lasata pe ultimul moment. La inceput Lacri nu era extrem de “cooperanta” (chiar acum imi spune “aveam impresia ca mai e muuult timp pana atunci…”) insa in timp roata s-a intors, ajungand ca ea sa rezolve – cum e in majoritatea cazurilor – mai multe decat mine. Initial Lacri si-a inchiriat o rochie de mireasa insa, dupa ce am aflat ca va fi purtata de inca 3-4 mirese, ne-am hotarat sa cumparam una. Zis si facut, in 48 de ore Lacri avea rochie de mireasa, cea mai frumoasa rochie posibila! Se pare ca voi exersa putina dictare deci…sa vedem ce zice Lacri (e mai simplu sa-mi dicteze ea…eu sigur as uita ceva…):

Accesoriile rochiei le-am cumparat pe rand. Legat de pantofi, ooooo luuuuna am cautat dupa ei, vroiam sa fie de mireasa! Diadema am gasit-o repede, mi-a placut din prima, e ceva aparut anul asta! Voalul l-am gasit foarte greu pt. ca nu am gasit initial nimic asa cum imi imaginam. Finally, inainte cu o saptamana si jumatate, mi l-au adus din Italia… Posetuta vroiam sa fie (Razva: din nou…) ceva mai special asa ca, dupa lungi cautari, am gasit-o inainte cu o saptamana. Haha, povestea cu cercul…cu trei zile inainte m-am hotarat ca imi trebuie unul mai mic. Altceva…nimic…cam atat… A, si coafeza! Mai scri si de coafeza? Asa, si p’aia am gasit-o cu o saptamana si jumatate inainte, la recomandarea lui Marci (multumim Marci, multumesc Mira – mi-ai facut parul exact asa cum mi-am imaginat!). Scriem si de manichiura? Na bine…manichiura si pedichiunrea le-am facut vineri (stateam ca pe ace!), in ultimul moment (Razva: da, ai mei deja ajunsesera si ne tot sunau “unde sunteti…mai stati? Hai ca e tarziu…!”). Atat…

Cam atat cu dictarea. Costumul meu l-am luat cu 3 saptamani inainte, dupa principiul “am vazut, mi-a placut, l-am luat”; la fel si cu pantofii, camasa, vesta si lavaliera. Nu am dat sume exorbitante insa nu ne-am zgarcit…doar o nunta avem in viata (si pt. asta doresc sa-i multumesc in mod special mamei mele care si-a pus la bataie toate resursele financiare disponibile)!

Am rezervat restaurantul cu o buna perioada de timp inainte (octombrie – noiembrie 2007) si recomand acest lucru tuturor celor care doresc sa se casatoreasca, nu de alta dar extrem de multe restaurante au rezervari facute si cu doi ani in avans! Noi am ales Restaurant / Hotel / Wellness Center “Apollo” din Sangiorgiu de Mures deoarece raportul pret/calitate e extrem de bun! Servirea e fost exemplara, vesela extrem de curata, mancarea exceptionala, si asta nu o spunem doar noi, o spun si invitatii care – mare minunte! – au fost multumiti! Zic “mare minune” deoarece intotdeauna se gaseste cate un “Gigi Contra” nemultumit, la care nu-i place meniul, nu-i place atmosfera, nu-i place locul in care a fost rugat sa se aseze…ma rog nu-i place ceva. Noi nu am avut asemenea “specimene” (sau cel putin nimeni nu s-a autosesizat) deci consider ca toata lumea a fost multumita. Revenind la restaurant, il recomand tuturor celor care dispun de un buget mediu si nu au mai mult de 220-230 de invitati.

Ca si metoda de transport am ales o limuzina alba, fiind una din dorintele lui Lacri. Eu vroiam caleasca insa…ce sa faci…te poti pune cu o mireasa…?

Aranjamentul restaurantului (scaunele, mesele, masa mirilor) a fost realizat de catre o firma de catering pe care o recomand din toate punctele de vedere – au fost seriosi, ieftini si au facut treaba foarte buna (imi scapa numele, daca e cineva interesat e rugat sa imi trimita un mesaj).

Aranjamentele florale (din biserica, restaurant, buchetele d-sorilor de onoare, etc) au fost facute de catre o matusa de-a mea (multumim Lavinia!) si au iesit superb!

Buchetul de mireasa a fost comandat cu 5 zile inainte (nu stim cum de am uitat de amanuntul acesta!) insa, mare minune, a iesit exact asa cum ne-am dorit (Lacri imi sopteste din dreapta “cum a vrut mireasa!”).

Tortul a fost facut de catre o firma de patiserie (Casa Dulce) care din pacate nu a respectat exact cerintele noastre (aici a fost un capitol mai “low-budget”). Totusi, trecand peste acest aspect, a avut un gust foarte bun, nuntasii ramanand pana la sfarsit ca sa-si termine felia.

Prajiturile (caserole cu prajituri, le-am dat nuntasilor la plecare) au fost cumparate de la Laboratorul Denisa si au fost destul de bune (din nou, raport calitate/pret extrem de bun!).

Fructele le-am ales cu 2 zile inaintea evenimentului, de la un depozit de fructe (din nou imi scapa numele) cu marfa extrem de buna si ieftina.

Fursecurile au fost cumparate de la magazinul Geadina, care la randul lor au facut comanda la o brutarie.

La finalul “capitolului”, insa nu in ultimul rand, trebuie sa specific faptul ca atat domnisorii de onoare (4 perechi), insotitorii (asa zisii “nasi”) si copilasii (care au aruncat petale la intrarea noastra in biserica) au fost “negociati in cuplu” in asa fel incat sa nu fie doar “ai mei” sau doar “ai tai”. Am dorit ca domnisorii de onoare sa fie imbracati in aceeasi “tema” (crem – aceasta a fost de altfel si “tema/culoarea nuntii”), ei respectand dorinta noastra (multumim!).

Cam atat pentru prima parte. Urmeaza “Partea 2 – Ultimele ore dinaintea nuntii”.

Austria, venim!

Maine plecam, in sfarsit, in Austria!

Nu am crezut niciodata ca e chiar asa greu sa pleci in voiajul de nunta… Pana acum toate plecarile mele (sau majoritatea) au fost extrem de “furtunoase”, scurte si la obiect; sau mai bine zis m-am hotarat ca plec si…am plecat. Ei uite ca, in doi, povestea e mai “complicata”.

Nu am putut pleca initial in Austria deoarece buletinul lui Lacri nu a fost gata. Apoi, cand a fost gata, nu am gasit masina. Cand am gasit masina, nu au mai fost camere libere la hotel. Am hotarat apoi sa mergem in Spania insa n-am mai gasit bilet la pret acceptabil. Cand a fost pretul ok la avion spre Spania am aflat din nou ca duminica se elibereaza camerele la hotel. Pana cand ne-am gandit daca mergem in Spania sau Austria, pretul biletului spre Spania a ajuns la 1100 RON (o persoana, dus). Din fericire persoana cu care mergem in Austria are drum duminica spre destinatia noastra; camera e rezervata, drumul e asigurat deci Kossen…VENIM!

Avem wireless in camera asa ca vom scrie din Austria. Ne “vedem” poimaine!

P.S.: Bogdan (nash) va uploada maine cateva poze de la nunta (facute de catre el; le veti putea gasi in Galeria Foto - Evenimente - Nunta - Bogdan)! Fotograful nostru e plecat in concediu…

Nu am uitat de voi

Stiu ca mai toata lumea asteapta poze si materiale video de la nunta. Nu am uitat de voi, insa in ultima saptamana am alergat sa rezolvam diverse probleme. Pt. cei care se intreaba “pai ce probleme apar dom-le dupa nunta?!” am un sfat: casatoriti-va si o sa aflati!

Trebuia sa plecam in Austria la un hotel superb insa legislatia Ungara nu permite trecerea la vama cu buletinul “capsat”. Si, cum lui Lacri i s-a capsat buletinul (in coltul dreapta jos) la starea civila (adica i s-a anulat valabilitatea), ne-am trezit obligati sa…stam acasa.

Ce-i drept, n-am stat acasa, am fost la munte; voi reveni insa cu mai multe amanunte candva saptamana aceasta, cand vom ajunge (insfarlingura) in Austria, iar mai apoi in Spania.

Acum ne grabim, mergem sa ridicam buletinul…d-nei Rosca!

Live! Broadcast

Dupa cateva “investigatii” si incercari am reusit sa fac posibila transmiterea intregii nunti in direct pe internet. Transmisiunea poate fi vizionata aici (Despre Mine - Nunta), la sectiunea “Live! Broadcast”, Duminica (03.08.2008), incepand cu ora 11:30 GMT+2 (aproximativ).

Programul nuntii l-am anuntat anterior. Deoarece transmisiunea va fi facuta exclusiv de pe device-uri mobile veti putea viziona (sper!) absolut toate momentele nuntii, de la sosirea mirelui (11:30) pana la plecarea de la restaurant (22:30).

In cazul cel mai rau in care telefonia mobila va “da chix” vom transmite doar dupa ora 16, de la restaurant. Totusi sper sa nu fie cazul!

Doresc sa-i multumesc in primul rand lui Beni (raman dator!) pt. ca mi-a pus la dispozitie absolut tot ce e nevoie pt. ca aceastra transmisiune sa fie posibila (camera, laptop, internet mobil) si lui Vlad, Radu si Cristi pt. timpul care il vor dedica in acest sens (promit sa va dau o felie mai mare de tort! ).

Ne “vedem” duminica!

Adrese nunta

La “cererea publicului” public cateva “informatii utile”:

1) Plecarea miresei - ora 11:45 (cine ajunge mai tarziu…pierde tot farmecul si…sarmalele ) - Str. Noua nr. 424, Santana de Mures (la 1km de Tg. Mures);
2) Starea Civila - 12:30 (fix, tine 15 minute) - Casa Casatoriilor Tg. Mures, adica mergeti in centru si intrebati unde e locatia exacta, n-am gasit pe Google si nu am timp sa caut acum. Daca gaseste cineva…sa dea un reply;
3) Casatoria Religioasa - 14:00 (fix, nu si 15, nu si 30) - Biserica AZS Santana de Mures, Str. Pastorilor;
4) Masa - 16:00 (din nou fix, nu si 15, nu si 30, riscati sa pierdeti aperitivul ) - Restaurant / Hotel Apollo - Sangiorgiu de Mures (la 2km de Tg. Mures).

Cei care nu stiu sa ajunga (la oricare din locatiile de mai sus) sunt rugati sa sune la 0731059660 (nu cred ca voi raspunde eu, insa va fi cineva care va putea sa dea detalii).

Instalarea exclusiva a sistemului operare pe laptopurile Sony Vaio

Se pare ca Sony a renuntat sa ofere CDuri/DVDuri de instalare la noua serie de laptopuri Vaio. La prima vedere e o chestie buna… Nu trebuie sa mai pastrezi DVDul cu sistemul de operare, alt CD cu drivere, alt CD cu software-ul oferit gratuit, etc. Toate sunt “bundled” intr-o partitie (EISA) care poate fi folosita pt. reinstalarea sistemului.

Pt. a accesa panoul de reinstalare este necesar sa apesi tasta F10 si sa urmezi instructiunile de pe monitor. Ce-i drept…puteau si ei sa puna un mesaj de informare la pornirea BIOS-ului, asta ca sa evitam apasarea haotica in stilul “mama ei de tasta! care viata mea o fi ca am incercat deja toate combinatiile posibile!!!”. E doar F10

Interfata de reinstalare e extrem de “user-friendly”. Cat timp sti cateva vorbe din limba lui Shakespeare…totul e ok. Poti sa refaci doar partitia C (nota: trebuie sa fie setata in MBR ca fiind primary si bootable; dimensiunea minima trebuie sa fie 30GB), poti sa refaci toate partitiile, poti sa-i zici si ceva de genul “dude…habar n-am ce sa apas…fa’ si mie compu’ sa mearga”. Nu se va supara, va fi chiar incantat si foarte serviabil.

In ambele cazuri operatiunea va avea ca rezultat instalarea sistemului de operare. Si a driverelor. Si a Norton Internet Security (de obicei). Si a Corel Draw-ului (what the heck?! Corel?!). Si a unui numar de aproximativ 30 de alte programe!!! Si gata.

Dupa acest “recovery” miraculos si de-a dreptul impresionant frumusetea de Vaio va arata ca un pom de Craciun, partitia C va semana cu porc (tot de Craciun) iar sistemul va rula (overall) ca o carutza. Vrei program de editare video? Nici o problema, baietii de la Sony ti-au pus deja unul la dispozitie! Vrei editare de sunet? Este, no problemo! Vrei editare foto? Este dom-le si din asta, fara numar! Daca m-ar pune cineva sa fac o reclama ar suna cam asa “De la Sony, pt. dvs., noile sisteme Vaio: fara numar, fara numar!”. Ah, trebuie sa recunosc ca inca nu au implementat modulul de centrifugare, insa sunt sigur ca feedback-ul meu va fi luat in considerare (ca doar asa mi-au spus cei de la suportul tehnic)!

Pai cum, nu vrei programele acestea minunate? Vrei si tu acolo un Vista singurel…bing bang…si preferabil driverele? Rusine sa-ti fie! Blasfemie! Sau cel putin asta a fost reactia celor de la suportul tehnic. Despre suport tehnic…la nr. de Romania suna insa nu raspunde nimeni. Si cand raspunde, dupa ce stai frumos “la coada”, te informeaza ca departamentul IT nu ofera suport tehnic telefonic. La nr. din USA iti va raspunde un anume “John” sau “Jack” sau alte nume “user-friendly”, cu accent 100% @ Bangladesh (dati un search pe YouTube dupa “Call Center Movie”), care - dupa ce iti va cere si numarul de la pantof - iti va spune ca el te poate ajuta DOAR daca vei instala TOATE programele, folosind exclusiv sistemul de recovery.

Pai mai oameni buni…daca eu imi iau Vaio cu Home Premium (OEM) insa am nevoie de RDC (sa zicem)…ce fac? Logic, ma duc si imi iau Vista Business, pe care dau o galeata de bani. Si dupa ce am dat 10 galeti de bani pe un Vaio + Vista + Vista…John/Jack imi zice la telefon ca el ma ajuta DOAR daca imi pun ce sistem de operare vrea el, prin ce metoda vrea el, si doar aceea. Daca nu-mi convine, sa pun mana sa sun la numarul ala cu taxa, unde sunt sigur ca baietii “premium” imi vor oferi asistentza. Bine inteles, dupa ce le va lua aprox. 20 min sa imi ia numarul de la pantof si camasa. Sau, daca tot am gura asa mare, plus o obsesie nebuna cu pomul de Craciun, sa fac bine si sa comand CDul cu drivere, care costa 30$ + transport. Dupa ce dau 2000$ pe laptop si inca 500-600$ pe sistemul de operare trebuie sa mai dau inca 50$ pe un CD?! Niiiice!

Sunt sigur ca in final utilizatorul, in culmea disperarii, va alege sa foloseasca sistemul lor de recovery impreuna cu toate cele 30 de programe. Ce conteaza ca merge ca o carutza…macar merge. Acum, daca tot am dat 2000$, macar sa nu stea in cutie…

Si totusi, “there is hope!”. Da, exista “metode alternative” prin care sa impacam si capra si varza! Cum? Eu am folosit doua metode:

Metoda 1 (the hard - but clean - way)

1. instalezi sistemul de operare de pe DVDul dorit;
2. cauti, downloadezi, scrii pe un CD un “Hiren’s Boot CD” sau un alt program de data recovery (nota: trebuie sa stie sa lucreze cu NTFS);
3. daca folosesti Hiren, bootezi de pe el si selectezi unul din programele de data recovery. Daca nu, deschizi programul de recovery preferat;
4. in programul de recovery selectezi partitia EISA (e la inceputul discului) si ii dai restore pe una din partitiile active/accesibile, intr-un director separat (preferabil ca directorul sa nu fie pe C). IMPORTANT! Unele programe sunt foarte “binevoitoare” si se ofera sa “repare” partitia defecta. Nu reparati nimic, e normal sa nu fie accesibila;
5. dupa ce copierea/recuperarea datelor de pe EISA pe partitia accesibila s-a finalizat reporneste PCul (sau ce o fi) si intra in sistemul de operare proaspat instalat;
6. in directorul cu datele scoase de pe partitia EISA vei gasi un subdirector numit “data”;
7. scobeste pe acolo si vei gasi tot ce e nevoie: drivere, software, etc. Toate sunt aranjate ierarhic, intuitiv. Pana acum pe toate sistemele cu care am lucrat, driverele erau in “2006″.
8. voila!

Metoda 2 (the easy - and not so clean - way)

1. intrii in sistemul de recovery Sony (dupa cum spuneam si mai sus, F10) si dai restore C drive. In cazul in care vrei sa-ti repartitionezi HDDul foloseste optiunea “restore entire system” si selecteaza “custom partition”. IMPORTANT: “restore entire system” va formata/reformata toate partitiile, adica se va pierde orice informatie; “restore C drive” va formata doar informatiile de pe C, deci datele de pe restul partitiilor raman neatinse;
2. daca ai alt PC prin zona, deschide messengerul, mai citeste un articol doua, trei, patru… Restore-ul va dura cam 15-20 min. Totusi ramai cu un ochi la Vaio;
3. dupa ce sistemul de restore va formata partitia, va incepe sa refaca imaginea sistemului de operare, apoi se va reporni de 3 ori. 3 nu e lege, poate sa fie 2 sau 4… Depinde de model;
4. logo-ul Vista (cel de la login) nu va aparea decat dupa instalarea completa a sistemului de operare si a driverelor;
5. in momentul in care observi ca sistemul a bootat corespunzator si logo-ul Windows iti zambeste apasa un ctrl+alt+del. In task manager (Applications) vei vedea ruland un singur program - Windows Setup. Click dreapta pe el -> Go to process. Procesul se va numi “setupugc.exe”. Il selectezi si dai End Process. Astfel instalarea celor 30 de programe va fi oprita, ramanand doar sistemul de operare si driverele. Nota: pe unele modele a ramas neinstalat webcamul.
6. sistemul va porni cu interfata XP Classic apoi va face un cleanup scurt, dupa care se va reporni;
7. voila!

Eu m-am obisnuit cu metoda 2. E mult mai practica… Trebuie doar sa stai cu ochii pe sistem si sa-i dai un end process la momentul potrivit. Restul treburilor e facut de sistemul lor de recovery.

Cam atat. Sper ca v-am scutit de multe ore de nervi. Enjoy!

Ultimul weekend al unui burlac

Weekendul acesta a fost, pt. mine, ultimul weekend de “burlacie”.

Poate va asteptati la vreo “petrecere a burlacilor”, intr-un club obscur, finalizata cu iesirea unei blonde din tort Nu…a fost un weekend cat se poate de obisnuit.

Mi-am petrecut ziua de Sambata alaturi de Oana si Sergiu. Am fost la Biserica, am mancat, am ras, Sergiu a reparat niste prize, am fost la Iulius Mall apoi ne-am dus la cinema (Wanted). Ajuns acasa nu am avut deloc somn asa ca m-am uitat la Wall-E.

Duminica m-am trezit mai devreme decat ma asteptam. Am fost iarasi la Oana si Sergiu unde, in schimbul unui pranz copios, le-am reparat laptopul. Seara am vrut sa ies singur la plimbare insa ar fi fost prea depresiv. Am stat acasa. Dupa aproape un an de “convietuire” am apucat sa joc un Counter-Strike cu Dan si Alex, apoi m-am uitat la The Love Guru si Hard Candy.

Cam atat. Palpitant nu?

Cred ca fiecare barbat se gandeste la cum va fi ultimul lui weekend ca burlac si isi inchipuie diverse scenarii. Ei…dragii mosului…tin sa va spun ca, in 90% din cazuri, acel “ultim weekend” va fi petrecut aranjand diverse aspecte ale nuntii; sau va fi cat se poate de normal.

In aceasta dimineata am finalizat lista cu invitatii mei. 33 de persoane (+/- 4). Va fi foarte interesant: 33 din partea mea, 130 din partea ei. Legat de invitati, m-a deranjat foarte tare faptul ca aproape nimeni nu a confirmat prezentza, deci a trebuit sa ii sunam noi pe toti. Penibil.

Cam atat pana acum. Trebuie sa caut chirie, dau o fuga pana la Maros si repar un laptop. Daca imi mai ramane vreo farama de chef voi finliza sistemul de plati de la re-Media. Daca nu…banuiesc ca ma voi uita iarasi la un film. E cea mai buna metoda pt. a face timpul sa treaca.

Pagina anterioara »