Cel mai mare obstacol in viata

In scurta mea incursiune prin viata de pana acum, m-am lovit de suficiente obstacole. M-am lovit de imposibilitati fizice, psihice, de oameni, temperamente, comportamente, etc. Cu totii, de prea multe ori, ne depasim imitele si suntem mirati de “cat de departe poti ajunge daca vrei”. Te poti lupta chiar si cu diversele lipsuri: lipsa banilor, lipsa resurselor, lipsa de apreciere, lipsa unei persoane dragi langa tine, etc.

Totusi, un lucru impotriva caruia nu poti lupta este…un modul de gandire. Si daca acest mod de gandire nu apartine unei persoane ci unui grup, lupta este de la inceput pierduta.

Un mod de gandire nu poate fi combatut. Un mod de gandire nu poate fi “intrecut”, nici “convins”. Nici macar manipulat.

Un mod de gandire nu poate fi apreciat sau criticat.

Un mod de gandire poate sa iti faca viata fericita sau ti-o poate transforma in mizerie.

Un mod de gandire e ceva ce trebuie luat ca atare.

Singura metoda de combatere a unui mod de gandire considerat, de catre o persoana sau un grup de persoane, ca fiind eronat poate fi schimbat doar din interior, de catre insusi “purtatorii” acestuia.

In momentul in care o persoana isi va schimba modul de gandire va fi brusc respinsa de catre cei care, pana nu de mult, imparteau aceleasi calitati si defecte.

Personal cred ca cel mai bun lucru care il poti face in lupta cu un mod de gandire e sa te retragi si sa astepti la vremuri mai bune.

Bune…din punctul tau de vedere.

Live! AMiCUS International Congress - Warming UP

Voi publica stream-ul “oficial” vineri dimineata (26.09.2008) la adresa http://amicus.euroafrica.org

Nunta (Partea 2 – Ultimele ore dinaintea nuntii)

Imi e foarte greu sa delimitez ultimele ore dinaintea nuntii… Ultimele doua saptamani au fost pline de evenimente si intamplari din cele mai diverse, atat bune cat rele, nostime sau enervante. Fiecare element al nuntii are propria poveste; si, cum o nunta are extrem de multe elemente, nu ma voi apuca sa le “filtrez” pt. ca le-as strica frumusetea. Cu toate ca nu le voi insira aici, sunt sigur ca atat Lacri cat si eu nu vom uita niciodata toate aceste intamplari.

Voi incepe cu…ziua dinaintea nuntii. Ziua de Sambata a fost una cat de cat normala. Parintii mei au venit de vineri, la fel si d-sorii de onoare. Ne-am adunat toti la masa (acasa la Lacri), am glumit, ne-am harait, etc. Asa…ca inainte de nunta. Dar a fost frumos!

Seara l-am luat pe Ducu (sau mai bine zis m-a luat el pe mine pt. ca el a fost soferul iar masina era in “custodia” lui) si am dat o fuga pana la Reghin pt. a lua stalpii si voalurile pt. aranjarea bisericii (scaune, pe jos, etc). Lacri a ramas sa aranjeze biserica, impreuna cu mama soacra, Ioana si Bogdan, Semida si Mircea, Ani si Vili si d-sorii de onoare. Mai tarziu au aparut Vlad, Cristi si prietena lui (pe care o rog sa ma ierte insa i-am uitat numele) si mama. Ce-i drept…a fost mare inghesuiala. “Nebunia” a inceput dupa ce am ajuns noi cu voalurile: “hai sa le aranjam asa”, “ba nu, le facem invers”. Ce mai…a fost o varza totala de idei si pareri. In final, pe la ora 1 dimineata, am ajuns la concluzia ca trebuie sa le punem totusi cumva…oricum…si sa mergem spre culcusuri, nu de alta dar Lacri avea programare la 6 coafor.

Ajunsi la Lacri, ea s-a apucat sa se faca frumoasa (la 1 dimineata, perfecta ora!), sa-si puna masca cu ulei de masline, sa planga, etc. O voce imi spune acum “pai cred ca am plans vre-o ora, da’ nu scrie, ca aia nu stie nimeni!”. Ce-i drept…si eu aveam un morcov imens. Nu pot sa descriu senzatia insa e destul de “complicat” sa sti ca dormi ultimele ore de “singuratate”; ca incepand de maine vei imparti patul, pt. tot restul vietii, cu acelasi om. Intre timp mama soacra, impreuna cu Ioana si (mai ales!) Bogdan calcau rochia lui Lacri. Nu stiu exact cine a ramas sa impodobeasca poarta. Banuiesc ca tata socru si d-sorii de onoare. Poarta au impodobit-o Bea cu Beni si “tanti Eva”. Eu am plecat la Vili impreuna cu Vlad, Cristi si prietena lui.

Am adormit cu greu, pe la 3, mai ales ca Vlad sforaie ingrozitor!

Trezirea a fost la 8. Trebuia sa merg cu Ducu dupa aranjamentele florale la Reghin, deoarece eu stiam cel mai bine atat locatia de unde trebuie luate cat si locurile unde trebuie lasate. O parte le-am lasat la restaurant, pt. aranjarea meselor iar celalta parte le-am dus la biserica, fiind “revizuite” de catre Ioana si Bogdan.

Dupa ce am scapat si de povara florilor am fugit din nou la Vili pt. a ma imbraca. Toata viata mi-am zis “Razvane…inainte nuntii lasi totul si te faci frumos!”. E, ghinion… Inaintea nuntii am facut o baie fulger si m-am barbierit in timp record. Freza de nunta? Ce-i aia?! O mana de gel aruncata pe parul ud si…voila! Culmea, a aratat chiar bine! Cred ca e o regula chestia asta… Cand stai si te chinui sa-ti aranjezi parul…nu iese nici cu slujbe! Cand arunci gel in par, fara sa te strofoci prea mult, iese perfect.

De imbracat m-am imbracat…singurel, bing bang. Deoarece au intervenit niste probleme la restaurant, parintii mei au intarziat foarte mult, mama ajungand chiar cand imi aranjam lavaliera. Nu s-a lasat cu plansete, mama a fost de-a dreptul fericita “ia uite la baiatul meu, ce frumos e, hai sa te pupe mama! Tzoonc! Frumosu’ meu!” Toate astea, bine inteles, sub ochiul atent al camerei de filmat.

La Lacri a fost isterie generala.

M-am trezit dimineata, cu ochii umflati…adica ce m-am trezit, ca nu prea am dormit.  Am facut un dus rapid, m-am imbracat si am fugit la coafor. Ajunsa la coafor am adormit sub casca. In timp ce eu dormeam, Mira a aranjat parul mamei, apoi a venit partea grea: finisarea coafurii, fixarea diademei si a voalului (cu cinci agrafe, ca puteam sa fug si sa fac raliuri ca tot nu pica…sper ca nu scrii chestia asta!). Intre timp mi-a pus si un machiaj discret, nu mai stiu exact cand. Am inceput atunci sa prind culoare. Dupa o noapte nedormita…
In drum spre casa ma claxonau toate masinile, cand vedeau o mireasa la volan! Ma mir ca nu m-a oprit politia!

Ajunsa acasa, eram moarta de foame! Toata lumea a sarit sa ma pupe “vai ce frumoasa esti!”. Au inceput sa vina toti vecinii pe rand sa am vada. Am mancat rapid (mi-a pus Ema neny niste sarmale si a stat langa mine pana cand le-am terminat pe toate! N-a vrut nicicum sa ma lase sa ma ridic de la masa!) si le-am dat de lucru la Bogdan si Ioana. Bogdan a umflat de zor baloanele iar Ioana rupea petalele de pe trandafiri si le punea in cosulet, pt. copii.

Apoi a urmat, cu greu, imbracatul. Trei persoane pe langa mine… Pana mi-am luat fusta…a trecut jumatate de ora. Am inceput cu cercul apoi cu fusta imeeeensa, cu vre-o cinci randuri, la care mama, Ioana si Mada lucrau de zor (nu cumva sa fie o parte mai lunga si una mai scurta) in timp ce fotograful ma tot filma! In final Mada si Ioana mi-au fixat (destul de bine, m-am simtit comod in el!) corsetul. Nu m-am sufocat! In final au urmat ultimele finisaje la rochie, voal, etc iar Ioana s-a chinuit sa-mi puna pantofii in picioare. Intre timp au aparut si d-soarele de onoare cu incurajari, sa nu am emotii. A inceput sa vina lumea…toti…Lore…nu mai stiu ce a fost… A, scriem si cu poezia? Hihi, a fost un “ups, telefon, la Mada nu a ajuns poezia!”. Nu mai aveam tus la imprimanta… Peste 5 minute ajungea mirele (!!!) asa ca Ioana s-a apucat sa scrie poezia de mana. M-au cuprins niste emotii cand fotograful mi-a zis “acum a pornit mirele!”… Imi tremurau picioarele sub rochie! Nu mai stiu ce a fost. Toti alergau din colo-n colo ca nu-i facuta una sau alta. Nu imi mai vin prea multe in minte. Da, mai scrie ca m-am simtit super in rochia de mireasa! Nu mi-a fost deloc incomoda, nu o sa regret niciodata ca mi-am cumparat rochia; si acum ma uit cu drag la ea, si-as mai imbraca-o dar…n-am unde…

Cam atat la capitolul “Ultimele ore dinaintea nuntii”. Urmeaza partea a treia, “Desfasurarea nuntii”.

Nunta (Partea 1 – Pregatirea nuntii)

Au trecut doua saptamani (si doua zile) si am in sfarsit timp sa scriu despre cel mai mare eveniment din viata mea: nunta.

Ce pot/putem spune de pe acum e ca totul a fost PERFECT! Da, perfect! Suntem extrem de norocosi sa afirmam acest lucru! De obicei se gaseste cate o “matusa Ionela” care sa calce din greseala pe rochia miresei sau sa-i traga voalul, un “unchiu’ Vasilie” care vorbeste tare si prost, un “nepotul cel mic si neastamparat” care se impiedica de cabluri si intrerupe microfonul in cel mai nepotrivit moment, etc. E, uite ca la noi nu a existat asa ceva. Totul a mers perfect, de la inceput pana la sfarsit, exact cum planuisem. Bine inteles, acest lucru a fost posibil datorita multor persoane: Ani si Vili (care au fost pe faza de fiecare data cand ceva nu mergea chiar cum trebuie), Ioana si Bogdan (care au fost alaturi de noi de la inceput pana la sfarsit si ne-au oferit tot suportul – inclusiv batistele!), parintii (care s-au comportat – ambele familii – cu mult peste asteptarile noastre!), Vlad si Cristi (care s-au ocupat – cu toate ca le-am pus la dispozitie resursele necesare, oferite de Beni, pe ultima suta de metrii – de partea audio/video/online) si multi altii (imi cer scuze daca nu v-am specificat aici).

Voi incepe lunga (cred) mea “povestire” cu…

1) Pregatirea nuntii

A inceput cu mult timp inainte; cam cu 3 luni. Din experienta altora am invatat ca pregatirea nuntii nu trebuie lasata pe ultimul moment. La inceput Lacri nu era extrem de “cooperanta” (chiar acum imi spune “aveam impresia ca mai e muuult timp pana atunci…”) insa in timp roata s-a intors, ajungand ca ea sa rezolve – cum e in majoritatea cazurilor – mai multe decat mine. Initial Lacri si-a inchiriat o rochie de mireasa insa, dupa ce am aflat ca va fi purtata de inca 3-4 mirese, ne-am hotarat sa cumparam una. Zis si facut, in 48 de ore Lacri avea rochie de mireasa, cea mai frumoasa rochie posibila! Se pare ca voi exersa putina dictare deci…sa vedem ce zice Lacri (e mai simplu sa-mi dicteze ea…eu sigur as uita ceva…):

Accesoriile rochiei le-am cumparat pe rand. Legat de pantofi, ooooo luuuuna am cautat dupa ei, vroiam sa fie de mireasa! Diadema am gasit-o repede, mi-a placut din prima, e ceva aparut anul asta! Voalul l-am gasit foarte greu pt. ca nu am gasit initial nimic asa cum imi imaginam. Finally, inainte cu o saptamana si jumatate, mi l-au adus din Italia… Posetuta vroiam sa fie (Razva: din nou…) ceva mai special asa ca, dupa lungi cautari, am gasit-o inainte cu o saptamana. Haha, povestea cu cercul…cu trei zile inainte m-am hotarat ca imi trebuie unul mai mic. Altceva…nimic…cam atat… A, si coafeza! Mai scri si de coafeza? Asa, si p’aia am gasit-o cu o saptamana si jumatate inainte, la recomandarea lui Marci (multumim Marci, multumesc Mira – mi-ai facut parul exact asa cum mi-am imaginat!). Scriem si de manichiura? Na bine…manichiura si pedichiunrea le-am facut vineri (stateam ca pe ace!), in ultimul moment (Razva: da, ai mei deja ajunsesera si ne tot sunau “unde sunteti…mai stati? Hai ca e tarziu…!”). Atat…

Cam atat cu dictarea. Costumul meu l-am luat cu 3 saptamani inainte, dupa principiul “am vazut, mi-a placut, l-am luat”; la fel si cu pantofii, camasa, vesta si lavaliera. Nu am dat sume exorbitante insa nu ne-am zgarcit…doar o nunta avem in viata (si pt. asta doresc sa-i multumesc in mod special mamei mele care si-a pus la bataie toate resursele financiare disponibile)!

Am rezervat restaurantul cu o buna perioada de timp inainte (octombrie – noiembrie 2007) si recomand acest lucru tuturor celor care doresc sa se casatoreasca, nu de alta dar extrem de multe restaurante au rezervari facute si cu doi ani in avans! Noi am ales Restaurant / Hotel / Wellness Center “Apollo” din Sangiorgiu de Mures deoarece raportul pret/calitate e extrem de bun! Servirea e fost exemplara, vesela extrem de curata, mancarea exceptionala, si asta nu o spunem doar noi, o spun si invitatii care – mare minunte! – au fost multumiti! Zic “mare minune” deoarece intotdeauna se gaseste cate un “Gigi Contra” nemultumit, la care nu-i place meniul, nu-i place atmosfera, nu-i place locul in care a fost rugat sa se aseze…ma rog nu-i place ceva. Noi nu am avut asemenea “specimene” (sau cel putin nimeni nu s-a autosesizat) deci consider ca toata lumea a fost multumita. Revenind la restaurant, il recomand tuturor celor care dispun de un buget mediu si nu au mai mult de 220-230 de invitati.

Ca si metoda de transport am ales o limuzina alba, fiind una din dorintele lui Lacri. Eu vroiam caleasca insa…ce sa faci…te poti pune cu o mireasa…?

Aranjamentul restaurantului (scaunele, mesele, masa mirilor) a fost realizat de catre o firma de catering pe care o recomand din toate punctele de vedere – au fost seriosi, ieftini si au facut treaba foarte buna (imi scapa numele, daca e cineva interesat e rugat sa imi trimita un mesaj).

Aranjamentele florale (din biserica, restaurant, buchetele d-sorilor de onoare, etc) au fost facute de catre o matusa de-a mea (multumim Lavinia!) si au iesit superb!

Buchetul de mireasa a fost comandat cu 5 zile inainte (nu stim cum de am uitat de amanuntul acesta!) insa, mare minune, a iesit exact asa cum ne-am dorit (Lacri imi sopteste din dreapta “cum a vrut mireasa!”).

Tortul a fost facut de catre o firma de patiserie (Casa Dulce) care din pacate nu a respectat exact cerintele noastre (aici a fost un capitol mai “low-budget”). Totusi, trecand peste acest aspect, a avut un gust foarte bun, nuntasii ramanand pana la sfarsit ca sa-si termine felia.

Prajiturile (caserole cu prajituri, le-am dat nuntasilor la plecare) au fost cumparate de la Laboratorul Denisa si au fost destul de bune (din nou, raport calitate/pret extrem de bun!).

Fructele le-am ales cu 2 zile inaintea evenimentului, de la un depozit de fructe (din nou imi scapa numele) cu marfa extrem de buna si ieftina.

Fursecurile au fost cumparate de la magazinul Geadina, care la randul lor au facut comanda la o brutarie.

La finalul “capitolului”, insa nu in ultimul rand, trebuie sa specific faptul ca atat domnisorii de onoare (4 perechi), insotitorii (asa zisii “nasi”) si copilasii (care au aruncat petale la intrarea noastra in biserica) au fost “negociati in cuplu” in asa fel incat sa nu fie doar “ai mei” sau doar “ai tai”. Am dorit ca domnisorii de onoare sa fie imbracati in aceeasi “tema” (crem – aceasta a fost de altfel si “tema/culoarea nuntii”), ei respectand dorinta noastra (multumim!).

Cam atat pentru prima parte. Urmeaza “Partea 2 – Ultimele ore dinaintea nuntii”.

Austria, venim!

Maine plecam, in sfarsit, in Austria!

Nu am crezut niciodata ca e chiar asa greu sa pleci in voiajul de nunta… Pana acum toate plecarile mele (sau majoritatea) au fost extrem de “furtunoase”, scurte si la obiect; sau mai bine zis m-am hotarat ca plec si…am plecat. Ei uite ca, in doi, povestea e mai “complicata”.

Nu am putut pleca initial in Austria deoarece buletinul lui Lacri nu a fost gata. Apoi, cand a fost gata, nu am gasit masina. Cand am gasit masina, nu au mai fost camere libere la hotel. Am hotarat apoi sa mergem in Spania insa n-am mai gasit bilet la pret acceptabil. Cand a fost pretul ok la avion spre Spania am aflat din nou ca duminica se elibereaza camerele la hotel. Pana cand ne-am gandit daca mergem in Spania sau Austria, pretul biletului spre Spania a ajuns la 1100 RON (o persoana, dus). Din fericire persoana cu care mergem in Austria are drum duminica spre destinatia noastra; camera e rezervata, drumul e asigurat deci Kossen…VENIM!

Avem wireless in camera asa ca vom scrie din Austria. Ne “vedem” poimaine!

P.S.: Bogdan (nash) va uploada maine cateva poze de la nunta (facute de catre el; le veti putea gasi in Galeria Foto - Evenimente - Nunta - Bogdan)! Fotograful nostru e plecat in concediu…

Next Page »