Logodna

Ei…uite ca a trecut si logodna. Cum a fost, in cateva cuvinte?

Pai, in primul rand a fost…scurt.

Sincer nici nu mi-am dat seama cand/ce s-a intamplat, doar m-am trezit ca mananc la o masa bogata, cu verigheta pe mana dreapta (am pus link pt. ca foarte multi m-au intrebat de ce ne-am pus verighetele la logodna; se pare ca marea majoritate isi pune verigheta la logodna pe mana dreapta apoi o muta pe stanga la casatorie).

Ce am invatat de aici e ca la nunta nu o sa mai fac absolut nimic “esential” cu o zi inainte (sau in ziua nuntii), indiferent de ce zice oricine, pt. ca acel lucru (daca iti capteaza toata atentia) nu te va lasa sa te bucuri de eveniment. De aceasta data “lucrul esential” a fost curatarea apartamentului parintilor mei, care au terminat renovarea in ultimul moment. Mai exact am terminat curatenia/refacerea apartamentului cu 10 minute inaintea ajungerii invitatilor, lucru care efectiv nu m-a lasat sa imi pun gandurile in ordine, sa rezolv anumite lucruri importante pt. eveniment sau sa apuc sa realizez ceea ce se intampla de fapt: logodna, nu renovarea. Nu e vina nimanui, pur si simplu “asa s-a intamplat” si fiecare a invatat cate ceva din intamplarea aceasta.

Invitatii au fost putini, din “motive obiective”: parintii mei, parintii ei, sora mea impreuna cu sotul si baietelul lor, “Ducu” (fratele cumnatului meu aka verisorul doamnei mele, pe care nu am reusit sa-l imortalizez intr-o pozitie favorabila deoarece pur si simplu era mai rapid decat aparatele noastre:P), un pastor si sotia lui.

Bine inteles ca, in graba mare, s-au uitat multe amanunte ca de ex. aparatul de filmat (noroc ca Lacri a avut unul “la indemana”), un buchet de flori “adecvat” (din cauza caruia am ajuns ultimul “la locul faptei”), cureaua pt. costumul meu (ce bine ca de data aceasta nu a fost nevoie de ea) si multe altele.

Restaurantul si masa au fost de la bine in sus. Mancarea a fost buna (portii mai mult decat indestulatoare, buna la gust), servirea a fost ok, localul a fost bun (chiar daca drumul pana acolo inspira mai mult a drum comunal nu a oras) deci pot zice ca masa a “salvat situatia”, destul de tensionata initial.

S-a discutat, s-a ras (mai ales de Dini, trebuie sa recunosc ca ne-a descretit la toti fruntile!), s-au facut planuri…ce mai…ca la orice “masa de logodna”.

In final am fost placut surprinsi de tort. Nu ne-am asteptat nici eu nici Lacri sa ne vedem “fetzele zambitoare” pe tortul de logodna Multumesc mama, multumesc Sori Pt. cei care se intreaba “cine v-a mancat capul?”…ei bine…nu stim, deoarece ultimele bucati le-am mancat astazi cand deja imaginea era topita, insa traim cu speranta ca eu am “mancat-o” pe Lacri si ea m-a “mancat” pe mine

Cam aceasta este o (foarte) scurta recenzie asupra logodnei. Ca orice eveniment de acest gen a avut si elemente frumoase, si elemente neplacute, a fost “scurt”, a fost “palpitant”.

Cei care vor sa vada cateva poze sunt indemnati sa acceseze acest link. Momentan avem doar pozele facute de Lacri cu aparatul nostru, deci nu foarte multe la numar, insa sper sa primesc mai multe de la ceilalti membrii ai familiei (in special de la Sori, nu uita sa le trimiti pe mail!)

Linkul va ramane acelasi chiar daca vom adauga pe parcurs si alte poze.

A se nota ca pozele sunt “necenzurate” si “neselectate” (dintr-o totala lipsa de timp) asa ca va rog sa nu aruncati cu rosii (inca!)