Fotbal, mistretzi si spitale

Buna…dimineata! Da, dimineata, ca e trecut de 5.

Am avut din nou o “noapte de neuitat” impreuna cu Marian (cunoscut si sub pseudonimul Mistretz aka Mistreac aka Mistrek ). A venit de la o partida de fotbal, mai “lovit decat prevede leagea”. Dupa o cazatura pe cinste si cateva ore de somn, Mistretul nostru cel fortzos a inceput sa arate mai curand ca un “mistretz plouat”. Nu stiam cine geme chiar in halul asta in camera (acum…nu ma intelegeti gresit dar era deja cam “exagerat!” ) Cand ma ridic, ce sa vad. Dita mai mistretzu, in mijlocul holului, gemand de mama focului!

Asta era pe la ora 1AM. Normal, dupa “tragerea pe fese” de rigoare si munca de convingere ca “hai bai ca nu te inteapa cu nimic!”, l-am rugat pe Teo (prieten) sa traga o fuga cu noi pana la urgente. Deja era cam ora 2AM.

Am ajuns la urgente. Un grup de oameni, politie, agitatie. Am tras concluzia ca se “intamplase” un botez care s-a terminat mai “cu cantec” decat ar fi trebuit, lasand in urma un domn cu un ochi in punga si un alt domn cu dintii in punga. Morala: daca mergeti la nunti sau botezuri, luati-va de precautie o punga. Macar stiti ca daca nu o umpleti cu aperitive, o umpleti cu dinti!

Dupa ce am asteptat cam jumatate de ora - normal, esti la urgente, cine sa te bage in seama? - mi-am luat inima in dinti si am “acostat” un doctor, anuntandu-l ca totusi ne e frig si ca Mistretzul nostru e suferind. S-a uitat la el si, cu o intuitie mai mult decat paranormala, ne-a trimis direct la sectia de Ortopedie.

Si ne luam noi frumos intr-o plimbare romantica, cu masina (ca doar deh, de cand nu ne mai plimbasem la asemenea ore prin oras) pana la sectia de Ortopedie. Acum, nu stiu cine a gandit (daca a gandit) sistemul asta. Cred ca daca era intr-adevar o urgenta, Mistretul nostru era de mult in lumea celor drepti. Ajungem la Ortopedie (frumoasa cladire, nu va sprijiniti de ea pt. ca va avea loc o nenorocire!) unde ne-au intampinat niste lanturi si lacate extrem de primitoare. Am sunat, am asteptat, am batut, ne-am crizat…nici un rezultat. Scria foarte frumos pe un panou “Portar”. Sincer nu am vazut nici un teren de fotbal prin zona; sau ce e drept…era o curte mai mare…insa totusi lipsea poarta. Portar (adica ala care pazeste) sigur nu era pt. ca ala s-ar presupune ca e “vigilent”. Acum ma gandesc, poate era vigilent si nu ne-am prins noi! Poate ne privea de undeva, ascuns, din umbra! O fi vre-un nou sistem de supraveghere impus de minister!

Pe la 3:30 AM ne-am dat seama ca totusi e frig si ca totusi nu ne baga nimeni in seama, asa ca am revenit, cu coada intre picioare, acasa. Daca vreodata aveti nenorocul sa patiti ceva noaptea, ghinionul vostru. Pai ce dom’le, doctorii nu tre’ sa mai si doarma?! Oricum pana acum cred ca Mistretzul ar fi murit de cel putin 10 ori; da’ ce conteaza? Traiasca onor’ ministeru’!

Ajungem acasa, deschidem un Yahoo! Messenger si ne ia Iulia (prietena) la intrebari “cum a fost? ce i-au facut? etc”. Concluzia a fost ca vine tura a doua de plimbare prin oras, de data asta pana la alt spital. Stau eu si ma intreb acum…daca Doamne’ feri’ e vre-un nenorocit care nu cunoaste chiar toate spitalele din Cluj, ce face? Unde merge? Cel mai simplu, la cel mai apropiat cimitir!

Si din nou suntem in fatza unui spital. De data asta cu Nicu si Iulia. 4 AM. Surpriza, asta e deschis! Waw! Si sunt si doctori! Waw!!! Apropo, pun si eu o intrebare impertinenta: eu stiam ca intr-o casa intrii pe la…intrare. Dupa seara asta ajung la concluzia ca romanii intra in casa prin cea mai nevazuta si ascunsa usa posibila. Sau sunt doar “simptome” de spital?

Din nou, surpriza! O doamna doctor a acceptat sa-l ia “in primire” pe mistretzul nostru. Asta, bine inteles, dupa ce s-a ciondranit cu un alt coleg care vroia sa ne trimita…ghiciti unde…la sectia de ortopedie… Da…cea de la ora 3 AM. Pana la urma cred ca inteles din grimasele de pe fatza noastra ca TOTUSI acolo nu e NIMENI. Vorbeam cu Teo, poate asta o fi sistemul. Omul merge la primul spital, astia il trimit la al doilea care il trimit la al treilea unde de fapt nu e nimeni. Buna idee! Ar trebui practicata mai des si aplicata pe o scara mai larga, nu de alta dar - recunosc - iti taie total avantul de a mai face lucrul care ti l-ai propus. Placebo e mic copil pe langa ministerul nostru de sanatate!

Doua hartii completate, ce-i drept, cu foarte multa rabdare (am mai vazut si romani fericiti!) si pasiune, apoi o plimbare prin ceva tuneluri subterane (probabil aparatura folosita la radiografii este de atat de performanta incat nu se vrea a fi depistata!), apoi o radiografie si o concluzie. Mistretzul nostru nu are nimic luxat. Huh! O reteta rapida si gata, la revedere, drum bun! Noroc ca e 5, ca si asa parca nu aveam chef sa dormim in noaptea asta…

Luam primul taxi, mergem pana la Sora unde o trezim pe vanzatoare (dupa ora 24 va rugam sa sunati pt. a fi injurati de vanzatoare) si o punem sa faca 4 drumuri deoarece avem doar 240.000 ROL la noi. Scump Fastum Gel asta… Scump dom’le scump! Dincolo era mai ieftin! Noroc ca mai aveam banii de chirie la mine, altfel plateam taxiul in…natura!

Si din nou, acasa. Ii pregatesc mistretzului o felie cu zacusca, isi ia ketonal-ul de rigoare, il ung cu Fastul Gel (Scump dom’le! Scump!) si…gata. Acum e 6.

Buna dimineata!

Concluzie: traim in Romania si asta ne ocupa tot timpul!

P.S.: am sa pun maine (adica azi) cateva poze din “bunkerul” supranumit “Sectia de Radiologie”.