Minunile sunt inca printre noi. Trebuie doar sa le vedem!

8 Aprilie 2006 | 121 views

Voteaza acest articol: (Nici un vot inregistrat)

 Loading ...

Piesa curenta: Frou Frou - Must be dreaming

Stare: 9

———-

Dupa cum ai observat am introdus doua amanunte noi in jurnalul meu: Piesa curenta si Stare.

- “Piesa curenta” reprezinta piesa care o ascult in timp ce scriu articolul, si care cred ca se potriveste subiectului. Ar fi interesant sa o asculti si tu in timp ce citesti acest articol. Vei vedea ca “simti” altfel ce vei citi.
- “Stare” reprezinta starea mea (sufleteasca, fizica, etc) in general in momentul in care scriu acest articol. Am facut acest lucru pentru a putea exprima mai bine anumite amanunte. O voi nota de la 0 (pt. o stare groaznica) la 10 (pt. o stare exceptionala).
———–

De cand nu am mai scris nimic… A trecut o saptamana cred. Si inca ce saptamana… O saptamana cu adevarat “de vis”. Am lucrat din greu la nou site al firmei, la impartit fluturase, la stat si “nascut” strategii de abordare a publicului, etc etc. Lucruri normale la o firma proaspat pusa “pe roate”. E bine ca lucrurile incep sa se aseze, vedem ce “merge” si ce “nu merge” asa ca pe viitor vom sti nu ce sa facem, ci ce sa NU facem
E drept ca mi-am calcat promisiunea facuta mie de a ma duce la toate cursurile. S-a intamplat…ce sa fac… Cel mai important e ca mai urmeaza inca o saptamana, o saptamana in care AM SA MERG la toate cursurile, pentru ca…”nu exista nu pot ci doar nu vreau”!

Insa nu asta este subiectul despre care vreau sa discutam acum. Vreau sa va anunt ca am asistat practic la o minune. Dupa cum cred ca stiti, nu sunt genul “with the flow” care sa cred in chestii supranaturale si minuni, dar asta trebuie sa recunosc ca s-a intamplat!

Ah, trebuie sa intrerup ideea pt. ca tocmai am aflat ca o echipa de pusti de pe UnderNet (o retea IRC) a spart al treilea site (http://www.starcraft.ro/) dupa ce azi noapte au spar site-ul TVR si un site de mp3 sharing (flor.cc).

Frumos le sta Poate in final administratorii se vor trezi la realitate, acea realitate ca un pusti de 14 ani poate sa le dea peste cap toate planurile. Am fost de ambele parti, asa ca stiu cum e sa fi si de partea “atacatorilor” si de partea “aparatorilor”. Parerea e ca ambele parti isi au rostul lor in mentinerea balansului.

Revenind la subiectul anterior, am sa intru direct “in paine”. Carmen a hotarat sa se boteze! Pe langa asta s-a mai hotarat sa faca inca un lucru: sa le spuna parintilor ei despre acest lucru.

Poate voua nu ci se pare o minune, mie sincer mi se pare! De ce? Din doua motive:

- acum 2 ani Carmen era o “evolutionista convinsa”. Puteai sa-i explici orice si oricum, ea o tinea pe ai ei. Si cum e destul de greu sa te iei de oamenii inteligenti si sa le explici chestii legate de religie, am ales sa-l las pe Dumnezeu sa-si faca treaba. Si…nu stiu cum…dar si-a facut-o. Nu pot spune ca am fost un exemplu pozitiv pt. ca in ultima vreme mai mult ea m-a luat cu ea la biserica decat eu pe ea. Pur si simplu s-a intamplat ceva inauntrul ei, ceva ce eu nu pot explica si sunt sigur ca nici ea. Pur si simplu a hotarat ca renunta la toate “teoriile orientale” si s-a apucat sa studieze Biblia zilnic, sa puna intrebari si sa caute raspunsuri.

Lucrul asta mi-a dat si mie o lectie, si inca una dura. Daca nu poti sa faci o treaba, nu te baga sa o faci pt. ca poti face mai mult rau decat bine. Am dat-o o data in bara si am crezut ca mi-a fost deajuns (cu fosta mea prietena care cred ca mai mult am incurcat-o decat am ajutat-o, dandu-i un exemplu total negativ) dar acum realizez ca nu mi-a fost deajuns. Acum imi dau seama ca daca Carmen (scuzati cacofonia) s-ar fi luat dupa exemplul meu, am fi ajuns mai curand amandoi spre “religii orientale” decat spre crestinism si Dumnezeu. Nu voi putea nici o data intelege lucrurile in perspectiva. Nimeni nu va putea sa le inteleaga. Suntem oameni si ne legam de “aici si acum”, fiindu-ne frica sa ne lasam in voia Cuiva mai mare care intelege lucrurile altfel. Insa cred ca daca am avea curajul, credinta de a ne lasa condusi lucrurile ar fi mult mai bune. Mai am multe de invatat inca, iar trecerea prin viata asta este o sursa infinita de surprize si revelatii, care toate la un loc duc spre dezvoltarea personala. Experienta e cea mai buna cale de dezvoltare se pare.

- tot din seria “viatza bate filmul”, Carmen s-a hotarat sa-i anunte pe parintii ei de decizia luata. Cei care traiesc “in Romania” stiu despre ce vorbesc. Vorbesc despre acea mentalitate a romanului ca “daca te nasti Ortodox trebuie sa ramai Ortodox”. Cred ca 90% din populatia ortodoxa romana care are peste 50 de ani considera ca a trece la o alta religie (cu predilectie religiile neoprotestante) e un pacat de neiertat. Am multi prieteni care au fost dati afara de acasa sau au fost pur si simplu renegati de parinti pentru ca au “dezonorat familia”. Cea mai buna dovada crec ca este mama mea care a avut enorm de suferit, si inca mai are, de pe urma trecerii la alta religie.

NU vreau sa acuz pe nimeni! Nu sunt eu cel in masura sa decid daca asta e un mod bun sau rau de gandire. Parerea mea e ca e un mod gresit, dar cine imi da mie puterea sa hotarasc ce e corect si ce nu e corect? Cu timpul am inteles ca ORICINE are “argumente atenuante” si ca acuzarea nu e rezolvarea. Sa nu uitam ca Romania a trecut prin comunism, si inca mai trece (din pacate), iar comunismul are un anume mod de gandire, acest mod de gandire fiind implementat populatiei. Asa ca eu cred ca nu ar trebui neaparat acuzate persoanele “exclusiviste” care acuza si ele la randul lor ci pur si simplu trebuie acceptate si intelese. Poate in felul asta si ele vor intelege si accepta la randul lor, incetand sa mai acuze.

Cand Carmen a plecat spre Valea Draganului (unde locuiesc parintii ei), a plecat cu lacrimi in ochi. E si normal. Si eu eram extrem de speriat de ce va urma. Eram speriat de faptul ca va urma o noapte in care sa alerg dupa ea prin diverse sate. Eram pregatit pentru cele mai urate scenarii, stiind ca perintii ei i-au interzis sa mearga la vre-o biserica neoprotestanta, ba chiar o controlau sa vada daca e acasa sau e cu mine la biserica. M-am gandit la ce e mai rau. M-am gandit la cat de groaznic ar fi daca parintii ei nu i-ar mai da bani, daca ar da-o afara sau multe multe multe alte lucruri negre…
Insa…nu eram pregatit pentru ce s-a intamplat. Nu ma pregatisem pentru o acceptare, pentru o bucurie. Nu ma pregatisem pentru o minune!

Parintii ei i-au spus ca nu se pot bucura pentru ea, pentru ca ei gandesc in alt fel, insa ei doresc ca ea sa fie fericita si daca asta o va face pe ea fericita, ei accepta lucrul acesta. Sincer cand am vazut mesajul nu mi-a venit sa cred. Eram pe strada. M-a apucat un adevarat tremurici! “Pai cum, fara scandal, fara show?!” imi spuneam. “Da, fara…” imi spune acum Divinitatea. “Trebuia doar sa…crezi…” Nu am crezut, sincer. Nu am crezut ca Divinitatea poate face ca un om sa se poata schimba atat iar alaturi de el sa se schimbe o intreaga familie!

Nu imi vine sa cred ca de acum nu va trebui sa ne mai ascundem! Nu imi vine sa cred ca de acum nu va mai trebui sa stam toata Sambata dimineata cu mana pe telefon, cu stomacul strans si gata sa raspundem prompt la un eventual “telefon de verificare”. Pur si simplu s-a intamplat ceva ce nu se putea intampla.

Concluzia: stiu multe, am trecut prin multe, insa nu voi sti niciodata suficient, nu voi trece niciodata prin suficiente ipostaze incat sa pot masura infinitatea Divinitatii. Ea nu poate fi nici masurata, nici rationata. Ea poate fi doar simtita, observata si admirata, pentru ca…minunile sunt inca printre noi. Trebuie doar sa le vedem!