Zi de…joaca!

Mai, nu o sa va vina sa credeti cu ce mi-am pierdut eu ziua astazi… Nu am facut nici o pagina de net, nu am reparat nici un PC, nu am facut nici un server, nu m-am dus nici la faculta (asta pt. ca nu am avut cursuri), ci…M-AM JUCAT! Da fratilor! M-am jucat ca in “vremurile bune”. M-am jucat un joc numit HALO.

Povestea e in felul urmator: eu sunt un fost comandant de trupe speciale care a fost criogenizat. Acum, dupa nu stiu cati ani, sunt “dezghetat” pt. ca se duce o lupta apriga intre oameni si o rasa de alieni numiti Covernant. Dupa cateva misiuni pe nava mama (a oamenilor), aceasta aterizeaza fortat pe o nava-planeta in forma de inel, numita HALO. Dupa debarcare urmeaza sa vad ce si cum e cu planeta asta si de ce alienii sunt asa de agitati si ce se chinuie ei sa pazeasca. Pt. a afla chestia asta, trebuie sa ajungi in centrul de control (adica cam pana la mijlocul jocului). Peisajul e de campie iar dupa o buna bucata de butonare se transforma in campie cu zapada. Am uitat sa va spun dar, pe tot parcursul jocului, esti asistat de un calculator (cu voce de tipa, normal) care te ajuta si te informeaza sistematic. Dupa ce ai ajuns in centrul de control, calculatorul cu voce feminina ramane in centrul de control ca sa vada care-i treaba dar deodata te trimite brusc sa salvezi pe cei lasati in urma ta, fara sa-ti dea nici o explicatie (chestie care m-a enervat la culme). Cand ajungi inapoi de unde ai pornit peisajul nu mai e asa de “verde” cum era la inceputul jocului. Ploaie, noroi, peste tot morti (din ambele tabere), etc etc. In final ajung la o usa unde gasesc o inregistrare din care reiese ca de fapt Covernantii incercau nu sa se apere pe ei ci sa protejeze planeta. Apare o a treia rasa (ceva combinatie intre oameni, Covernant si zombie). Brusc te trezesti fericit sa mai vezi cate un Covernant, dadedade te mai ajuta la casapit zombie, nu de alta dar sunt rai de tot. Pe la sfarsitul jocului reusesti sa iesi la suprafata (pt. ca in momentul in care ai vazut ca treaba e imputita si ca nu a mai ramas nimeni viu prin zona, vrei te intorci iarasi la nava-mama) dar esti intampinat de un robotel in forma sferica (zboara tipul, are o “voce” specifica de “robot cu maniere” gen 3PO) care te duce intr-o alta structura a planetei-nava. Cam aici am ajuns eu. Sincer imi e si frica sa presupun ce o sa se intample, nu de alta dar pana dupa jumatatea jocului ma gandeam ca o sa casapesc Covernanti, apoi au aparut zombie astia, apoi apare robotelul asta care pana acum m-a plimbat pe la 4 etaje (mai am inca 6, pt. ca mi-a zis la inceput) iar misiunile care urmeaza se numesc “tradarea”, asa ca tare am eu o senzatie ca de fapt capitanul navei a vrut sa aterizeze pe HALO si e ceva complot. Nu stiu inca, dar promit ca maine sau poimaine cand termin jocul va zic. Asi mai juca acum dar deja ma dor ochii si mai sunt zile. Oricum, robotelul imi repeta intr-una de o “impiedicare a inundatiei”, deci banuiesc ca e ceva invazie a universului cu zombie din aia. Ramane de vazut.

Cam asta e povestea jocului, pana acum. Despre gameplay ce pot sa zic, ramai cate o data doar sa te uiti… TOTUL e dinamic. Pe tot parcursul jocului au fost nenumarate dati in care am putut sa aleg ce sa fac. Totul este deschis iar tu, ca jucator, poti alege orice cale sa rezolvi misiunea data. Poti folosi orice arma gasesti, de la orice rasa, poti conduce orice vehicol gasesti pe drum (si sunt o gramada, de la tancuri si masini de razboi pana la avioane si scootere zburatoare). Ce imi place iarasi este ca nu joci singur, ca in majoritatea jocurilor. Cam in 50% din joc esti cu o echipa de puscasi marini (foarte de folos!) care reactioneaza 100% dinamic. Nu am vazut vre unul sa se dea cu capul de pereti cum se mai intampla in multe jocuri, sa se loveasca unul de altul, sa se chinuie sa treaca de o usa inchisa. Nope nope… Ei DISCUTA intre ei, le e frica, se sperie cate o data, cand vin mai multi dusmani si tu ca si jucator tinzi sa te retragi se dau si ei in spate si incep sa strige si sa ordone retragerea, daca tu ataci ei apuca ce arme la vine la mana si ataca urland disperati, se impiedica, se panicheaza (unul a inceput sa traga in mine urland “nu nu nu!!!” iar ceilalti incercau sa-l calmeze!), etc. Nu stiu cum au reusit cei de la Bungie (firma care a facut jocul) dar le-au “introdus sentimente” intr-un mod foarte foarte real. Pe langa “sentimente” mai sunt dotati si cu inteligenta! Daca tu te urci intr-o masina si mai sunt inca locuri libere, soldatii din jur se urca in locurile libere si incep sa traga din vehicol.

Am ramas uimit cand am gasit un tanc si tipii au sarit direct la turele, s-au urcat pe el sau fugeau pe langa el ascunzandu-se in lateralul lui daca apareau inamici. Daca tu iti iei un vehicol mai rapid, o parte o iau pe jos dupa tine iar o parte iau toate vehicolele ramase in urma si nefolosite, iar daca apare vre-un inamic pe vre-un vehicol, tabarasc toti pe el iar dupa ce il elimina ii folosesc vehicolul. Repet, n-am mai vazut pana acum un joc cu o inteligenta artificiala atat de avansata. Mor de curiozitate sa vad cum se termina!

Ah, am uitat sa zic ca de dimineata am mai fost la gimnastica dar tipul de acolo a zis ca am venit degeaba ca saptamana asta nu putem face exercitii. Foarte frumos. Cand vin eu nu poate el, cand vine el (banuiesc ca vine…) nu pot eu Ce sincronizare! Pai daca o tin tot asa, poate pana la 80 de ani ajung si eu sa fac niste exercitii mai avansate, nu de alta dar pana acum am ajuns la partea cu tinutul picioarelor pe spaliere, ce e drept, cu spatele intins.

Cam asta a fost mareata mea zi de astazi. Ce sa zic, nu am facut absolut nimic constructiv, dar macar am stat si eu o zi si m-am jucat. Deh, se mai si joaca omul. Vorba aia, asta e doar al 3-lea joc care-l duc de la cap la coada in 21 de ani asa ca nu cred ca poate sa ma acuze cineva. Nu sunt un jucator inrait doar ca ma mai loveste si pe mine cateodata damblaua

Ne vedem si maine. Da da…maine…cursuri de la 8 dimineata… Auuuuu! Pa pa!