Sfarsit de saptamana reusit

Da, pot sa zic ca e un sfarsit de saptamana reusit. De ce? Pai sa o luam cu inceputul.

Dimineata nu a fost chiar “in forta”. Trebuia sa merg la gimnastica medicala dar nu am fost pt. ca…am fost prea ocupat sa ma ciondranesc cu Carmen Ne-am ciondranit pentru ca eu am fost (recunosc, recunosc!) cam…insensibil. Adica aseara in loc sa stau, ca un prieten atent si iubitor, langa ea, am stat…la comp. E drept ca faptul ca asi fi stat langa ea nu ar fi facut-o sa se insanatoseasca mai repede, dar macar ar fi facut-o sa se simta mai bine psihic. Morala e ca va trebui sa incerc de acum sa fiu atent si sa nu uit ca femeile raman…femei, si au nevoie de mult mai multa atentie decat noi, barbatii. Eh…ca noi nu am avea nevoie de atentie… Avem si noi, numai ca facem pe “grozavii”.

Dupa ce ne-am “reglat conturile” (noi nu ramanem nici o data certati, ne certam pana…ne impacam ), am plecat in tromba la faculta sa ma intalnesc cu profa mea de Regie. Stiu ca nu e normal sa-ti dai intalniri cu profii dar na…la noi in grupa e o situatie mai speciala. Cred ca orice prof ar trebui sa fie alaturi de studentii lui nu neaparat ca prof ci ca prieten. Daca iti ai studentii prieteni sigur o sa-i ai si buni studenti. Eu cel putin asa cred, si asa o sa fac daca o sa profesez vreodata ca prof. Nu sunt adeptul ideii ca “proful trebuie sa mentina distanta”, nu de alta dar…la ce a folosit distanta? De cand exista lumea asta, distanta doar a stricat. Bun, nu ma gandesc ca sa ne tragem de sireturi si sa ne strigam cu “ceaules Lezbulan!” dar nici sa am pretentii la “jos palaria”. Revenind la discutie, a fost o discutie foarte (FOARTE!) constructiva. M-am convins de niste chestii care le stiam dar, nu stiu, nu am avut pana acum “nervul” sa le aplic. Aici ma refer in primul rand la o lista exacta de prioritati. Cu toate ca imi place sa fiu independent si sa nu depind de ai mei, cred ca totusi un student nu poate sa fie si student si independent, din multe multe motive. Primul motiv ar fi cel financiar. Mai nou e la moda ca studentii sa lucreze. Normal…tinand cont ca ultima bursa a fost 400.000 ROL (adica lei vechi)… Ce poti face in ziua de azi cu 400.000? Nici macar mancarea pe o saptamana nu ti-o acoperi. Ce sa mai zicem de cazare. Acum ca sa stai in camin trebuie sa platesti 50 EUR. Asta e. Ne “modernizam”. Intram in…”ue”. Cum zicea politicianul ala beat la Antena 1 (*uuuuuuuuuuuuuuueeeeeeeeeeeeeeeeee hac!). O alta chestie la care am ajuns a fost faptul ca trebuie sa invat sa mai si…stau. Eu de cand ma stiu nu am nervi sa STAU pur si simplu si sa ma gandesc la “profunzimea situatiei”. Cred totusi ca n-ar strica, cateodata macar, sa mai iau si eu o gura de pauza si nu neaparat sa ma gandesc la “profunzimea situatiei” ci pur si simplu sa…nu fac nimic. E greu dar promit ca o sa incerc! Oricum n-am nimic de pierdut asa ca. Nu vreau sa scriu mai multe pt. ca practic asta a fost o discutie “privata” si nu am cerut acordul celeilalte persoane implicate in discutie ca sa dau detalii pe blogul meu. Ce a fost “esential” am scris. Amanuntele picante nu se cuvine sa apara aici.
Am mai discutat multe multe alte chestii dar acum e deja ora 21 si nu vreau sa ma stau pana tarziu in seara asta. Totusi, pt. mine Samabata (si Vineri seara) sunt zile de odihna. O sa scriu o data si un articol despre “ziua a 7a - zi de odihna” (banuiesc tot intr-o Vineri).

Continuand ziua (acum vine partea faina hihihi!), m-am intalnit cu Carmen sa…imi iau CADOU de ziua mea! Yeeeee! In 20 Martie e ziua mea (luati aminte, notati la catastif!) asa ca normal trebuia si eu sa primesc ceva. Si am si primit, ceva BIIIIG! Adica mai bine zis un monitor Dell Trinitron de 21 inch. E SUPER tare! Acum caut o poza pe google. Asa am gasit:

Asa-i ca-i mumos! It’s ma baby! Mwwwhahaah! Nici nu a fost scump, serios. Si bonus (pt. ca am fost “cuminte” anul asta! ) am mai primit si o tastatura (de vis) Dell SK 8135.

A, ca sa nu uit, voi nu stiti dar mai nou m-am “Dell”uit Calculiciul meu e tot un…ghiciti… Dell… dar Optiplex GX620 (3GHZ, 1GB RAM, 256MB Video, 8USB, DVD RW, LAN 1GB, sunet on-board).

Pot zice ca in ultimul an m-am “informatizat” destul de bine. Adica mi-am luat comp, monitor si…tastatura, toate de calitate. Pai era si timpul, ca pana acum tot ce am facut am facut numai pe chinezisme si jafuri. Daca tot fac o meserie, macar sa o fac cat de cat cu resurse. Normal, in urma la “investitia” asta mi-am facut o imeeeeensa gaura in buget si m-am si ales cu o datorie de 13 milioane la ai mei dar…na…riscul meseriei.

Da, cica imi canta acum Carmen ca “vrea si ea blog in care sa descrie cat de insensibil sunt eu!” Eh…femei…imi zic eu in gand si blog.

Continuand ziua asta mirifica, am luat monitorul, tasta si sa nu uit, un tort! Sigur nu stiti dar si Geza e nascut tot in Martie, doar ca nu in 20 ci in 23 (notati si asta la catastif!) asa ca am hotarat sa ne tzinem zilele impreuna. Mai nou totul facem impreuna ca deh…asa e frumos nu, sa lucram in echipa. Invitati nu avem foarte multi, maxim 10 dar oricum…stiti si voi cum sunt invitatii… Vin, halesc si pleaca Nu de alta dar si eu tot asa fac O sa pun duminica seara (sau luni eventual) poze de la aniversarea noastra. Asta bine inteles daca nu o sa vina baba de la 2 sa ne asasineze (stam la 4 si avem o baba isterica la 2).

Hmmmm, in rest nimic palpitant azi. Dupa ce am luat toate chestiile astea am mers fuga fugutza acasa sa ma pregatesc pentru plecarea le biserica. Am inceput sa-mi mut si mobila prin camera dar bine inteles ca nu am terminat, asta din cauza ca imi tremurau prea tare picioarele dupa ce am carat animalul ala de monitor 4 etaje…

Cam atat pe ziua de azi. Pot spune ca a fost o zi chiar reusita. Am invatat multe, am primit multe asa ca… Asa ca nimic! Tocmai o aud pe vecina din apartamentul vecin cu urla iarasi la copiii ei. Mai, o data o sa ma duc sa-i bat la usa si sa o intreb “bai tanti…esti nebuna sau care-i problema”. Ma rog, asta e alta discutie si deja Carmen face 13-14 pe aici. Nu stiu ce tot vrea ca doar am lasat-o la comp! HM! Cucerirea feminina! O sa intram iar in matriarhat!

Na bine, v-am pupat! Noapte buna!

P.S.: Carmen insista sa mentionez aici ca i-am promis sa-i cumpar o posheta (care si-o doreste de muuuult mult timp), asta asa, ca declaratie publica, sa aiba dupa aia ce scrie la divort! Las ca stiu eu!