M-am apucat sa raspund la mailuri, ca de obicei, si (noutate!) am mancat ceva. E drept, nu mult, dar am mancat! M-am si enervat una buna pt. ca am de facut prea multe chestii cateodata intr-un timp mult prea scurt si toata lumea trage de mine. Mai bine zis aveam sa-i fac si o pagina la tata (care bine inteles si el statea dupa mine), am gasit niste oferte pentru laptopuri (ne trebuie niste laptopuri pt. firma), am testat niste programe pt. viitorul magazin online si (aplauze!) am mai mers si la faculta! Da, ai citit bine, am fost miercurea la faculta! Uuuuu, aaaaa!

E drept ca nu am fost studentul model care-si ia notite si e numai urechi si ochelari dar na, totusi, stiu despre ce a fost vorba (nu ma pun sa dau detalii ca e prea “profunda situatia”). Tot cu ocazia asta am aflat ca profa de regie s-a cam “crizat” saptamana trecuta pt. ca au fost doar…3 persoane. Deci sa inteleg ca nu am fost singurul care am avut o saptamana “naspa”, saptamana trecuta.

Dupa terminarea cursului m-am intalnit cu Ovidius. Mai fratilor, dar distrusi mai ajung unii din cauza “iubirii”. Cred ca s-ar putea face o adevarata drama in 5 acte despre povestea de iubire a fiecaruia. Cred ca toti am avut cate o “poveste de iubire” care s-a terminat mai mult sau mai putin tragic. Povestea la el in momentul de fatza e in stadiul de “tragic” dar lucram la asta. Cred ca asa e mersul normal al lucrurilor. Nici eu nu m-am nascut cu Carmen in brate! Si eu am avut partea mea de boceala si dat cu capul de pereti (detalii picante in episodul viitor, numai la CorasonTV). Na, acuma sa nu fiu chiar “nesimtitor”. Problema la el/ei e ca ea e putin (mai mult) geloasa si are senzatia ca el s-ar uita dupa diverse tipe. Sa zica mersi ca nu se uita la tipi!:D Eu il cunosc destul de bine pe Ovidius si stiu ca nu e genul care sa-i zburde ochii dupa diverse decoltee, ba chiar din contra. Imi aduc aminte ca si Carmen a mea a avut asa o perioada care a fost, ce-i drept, mai scurta, dar totusi a existat.

Cred ca a fi gelos e o parte normala intr-o relatie. In momentul in care ai pe cineva, sau cineva te are pe tine, e normal sa doresti ca el/ea sa fie numai al tau/ta si orice “scapare” e rapid observata si sanctionata. Totusi nu trebuie sa uitam cuvantul INCREDERE. O relatie de durata nu poate rezista fara incredere. Se mai intampla cate o data ca pe strada sa mai apara cate o “tipa dotata” la care normal toti barbatii intorc capul. Acum sa ne fie cu pardon fatza de doamne si domnisoare, dar daca cunoasteti barbatii stiti foarte bine de ce se uita… Se uita pt. ca e o chestie “iesita din comun”. Nu se uita pt. ca vezi Doamne si-ar dori-o pe tipa aia sau ca au mai stiu eu ce ganduri de inselaciune, ci pur si simplu arunca o privire. Ce, domnisoarele/doamnele nu intorc capul cand mai trece cate un “mascul” 2/2 cu bratul ca mineru’ (vorba celor de la Ca$$a Locco), mirosind a mai stiu eu ce Boss. E, ia ziceti! De ce intoarceti capul? Si sa nu-mi ziceti ca nu e asa, ca doar nu suntem chiori. Noi de ce nu va apostrofam? Sau chiar daca o facem, o facem la misto. Prea rar un barbat se “oftica” pentru ca femeia s-a uitat mai lung la un alt barbat. Bine inteles intra in actiune “posesivitatea” dar barbatii se limiteaza la un “mrrrrr!”. Insa in momentul in care cunosti bine persoana cu care iti imparti viata, lucrurile se schimba fundamental. Eu spre exemplu daca mai “introc capul”, reactia lui Carmen nu mai e cea “de la inceputuri”, adica sa-mi plaseze un toc, ci mai mult ca sigur va intoarce si ea capul si va zice “ia uite la tipa aia!”. Am vazut asta mai la toate cuplurile/familiile cu vechime. In momentul in care ai incredere in celalt nu te mai gandesti ca “tipa dotata” e o eventuala concurenta ci pur si simplu e o “tipa dotata” care atrage atentia si nimic mai mult.Razboiul asta “intre sexe” cred ca a fost si va fi pentru totdeauna. Asa e normal sa fie, e un sistem de aparare.
Dupa “orele de consiliere” am revenit acasa unde m-am reapucat de butonat la ce nu am terminat dimineata. Aproape am terminat, mai am un pic, dar azi chiar nu am nici un chef. Da, si sa nu uit! Cred ca ati observat ca mi-am definitivat “look”-ul jurnalului! Am terminat de codat meniul + cateva pagini statice in limba engleza. Am observat ca am o multime de vizitatori din afara romaniei. Banuiesc ca vin de pe paginile care le-am facut si mi-am lasat copyright-ul.

Tot astazi m-a sunat mama sa-mi spuna ca se bucura ca m-am hotarat sa ma reapuc de faculta. Hehe, si eu ma bucur, nu de alta dar daca tot m-am apucat de faculta, ar fi o chestie buna sa o si termin. Si daca tot o termin, sa nu o termin ultimul cu capul in pamant ci cat de cat onorabil. Oricum, daca o sa am copii, o sa vreau ca baietii mei sa mearga la scoala/faculta nu cum am mers eu (si majoritatea sexului masculin) ci ca sora mea (si majoritatea sexului feminin)! Dar oricum, degeaba eu vreau, ca ei nu o sa vrea

Referitor la firma/afaceri, astazi a fost o zi buna. Vanzarile au fost bune. O treaba buna ar fi faptul ca s-a definitivat numele firmei (a uneia din firme, o sa avem doua): S.C. De Vis S.R.L. Asta este firma de service PC, si alte servicii “de vis” oferite pana acum. Ne mai trebuie inca o firma pentru afacerile online. Inca nu stim cum o sa se numeasca asa ca ar cam trebui sa luam viteza, nu de alta dar trebuie sa fie gata pe saptamana viitoare. Geza tocmai imi zice pe messenger sa-i spunem Fix Pix Ar fi o idee Mai vedem.

Acum imi dau seama ca nu am scris jurnalul pt. ziua de ieri. E drept ca am si uitat ce am facut ieri Din moment ce am uitat inseamna ca nu necesita cine stie ce interes

Ooook, cam asta e si cu ziua de azi. Ar fi frumos sa ma apuc sa citesc niste chestii pt. cursul de maine. Si asta ar fi o noutate! Sincer, n-am mai facut chestia asta de prin clasa a 8-a!

V-am pupat!

Ce a fost cu mine in ultimele zile? Pai am lucrat pt. firma. Se pare ca treaba cu “pixurile” a prins foarte bine si oricum e mai bine sa stai sa sortezi pixuri si sa sti ca te agiti pt. ceva palpabil decat sa stai sa pierzi vremea frecand o tastatura. Acum macar stiu ca daca am lucrat 2 ore, se vede ceva.

Vad ca nu am mai scris de o saptamana aproape. Heh… Ce repede a trecut saptamana asta…

Miercuri si Joi m-am simtit rau, dar n-am idee de ce. Cred ca de la vreme. A fost o zi asa de pocita. Cred ca joia asta iarasi o sa se uite urat profa’ de regie pt. ca nu am fost sapt trecuta dar…nu stiu. Sincer stiu ca TREBUIE sa merg la faculta pt. ca semestrul trecut am fost mai putin decat imi era “in program” asa ca mi-am propus ca semestrul asta sa “recuperez”. Si ce e drept e ca am cam recuperat. Cu exceptia saptamanii trecute am fost la toate cursurile (serios, cu exceptia unui singur curs, la care spre norocul meu nici nu a venit profa:P).

E interesant cum vremea poate sa strice chiar asa tare cheful unui om Sincer, nici nu mai stiu ce am facut. Stiu ca m-am agitat foarte mult sa pun pe picioare niste chestii de contabilitate pt. noua afacere, sa termin de mutat niste chestii din dreapta in stanga. Oricum bine am facut ca le-am mutat, nu de alta dar am aflat ca daca imi lasam fisierele pe unul din serverele pe care le tineam, puteam sa fac chiar puscarie. Sistemul de invatamant romanesc… Pe scurt, tineam site-ul www.afaceri-online.info (care dupa cum vedeti are caracter 100% comercial) pe un server RoEDU (adica al Ministerului Invatamantului). Aseara am vorbit (din greseala) cu un fost angajat RoEDU si din vorba in vorba am ajuns si la site-ul ala si la proiectele de viitor. Cand i-am zis ca vreau sa tin un magazin online pe linia de la RoEDU m-a anuntat sa mut RAPID fisierele de acolo pt. ca in contractul facut de RoEDU cu unversitatea care mi-a permis sa-mi las un server la ei se specifica faptul ca linia de internet oferita (care de altfel e o linie IMENSA!) va fi folosita doar in scopuri educationale. Sincer sa fiu, sunt perfect deacord cu treaba asta! Dar intreb eu acum, cine isi foloseste linia de la universitate in “scopuri academice”? Sau mai bine zis administratorii RoEDU vad doar site-urile comerciale dar nu vad sutele de GB de material pornografic trecut prin “linia lor”.

Chestia asta e ceva in genul “sa moara si capra vecinului”. Adica daca ei nu sunt in stare sa faca nici un ban din linia asta (pe care ei o primesc aproximativ moca), nu lasa nici pe altii sa faca. Mai bine lasa toti studentii sa downloadeze filme porno, muzica, programe, jocuri si sa joace jocuri online de pe calculatoarele ministerului decat sa lase pe altii sa isi tina un server care nu ar deranja pe absolut nimeni cu absolut nimic, folosit o cantitate infima de date comparativ cu traficul porno din retea. Gandire pur romaneasca… Nu mai comentez pt. ca nu are sens. Eventual atunci cand o sa invatam sa ne folosim resursele, poate atunci o sa putem si avansa. Pana atunci ramanem la filme porno.

Cu toate ca saptamana trecuta muream de curiozitate sa vad cum se termina Halo, va anunt ca NU am mai jucat. Am mai jucat un pic joi seara parca dar doar vre-o 10-15 minute.

Ma tot chinui sa-mi aduc aminte ce am facut saptamana trecuta dar serios ca nu-mi mai aduc aminte… Deci se pare ca asta e “concluzia” pt. saptamana trecuta: am stat si am bolit fara chef.

Vineri Carmen a plecat acasa asa ca sambata m-am dus cu Oana la masa la o matusa. Buna mancare, buna buna! Am bagat in mine cat pentru 2 zile! E drept ca vineri mancasem doar ce mai ramasese prin frigider asa ca eram “indreptatit” sa balotez mancarea oamenilor. Macar nu am balotat singur, am balotat cu Oana, care si ea era la fel de infometata ca mine.

Aha, daca tot veni vorba de vineri. Cica trebuia sa fac “curatenie generala”. Ia ghiciti, am facut au ba? BA, raspuns corect! Pai de ce mai Razvane?! Pai uite…de aia… Mi-a fost lehamite… Asa m-am saturat sa tot fac cu aspiratorul si sa sterg praful… Apartamentul asta parca e o fabrica de praf, serios! Azi stergi praful, maine e iarasi plina masa.

Acum e ora 22 (aproape) asa ca va dati seama ca nici azi nu o sa fac curat. Dar maine fac, gata, asa nu se mai poate!

Duminica am fost la Oradea cu Geza sa fac negociem niste detalii cu un unchi de-al meu. Nu pot da detalii (secretul meseriei:P) doar pot sa va zic ca totul e foarte bine! Ne-am intors rupti si infometati… Toata ziua am umblat prin Oradea pt. ca unchiul meu sta foarte departe de centru, si nu prea eram noi dispusi sa dam bani pe taxi. Asa ca am umblat cam pe jos toata ziua.

Tocmai am primit pe messenger un banc SUPER Vi-l dau si voua:

“Un stelist da peste lampa lui Aladin. O freaca el si din ea iese un duh, gata sa-i indeplineasca o dorinta. Stelistul zice: - Fa-l pe puradelul de fiul meu cel mai inteligent om de pe planeta. Duhul raspunde: - Asa ceva e imposibil. Uite-te la el, e retardat mintal, jegos, plin de paduchi, nici nu stie sa scrie, sa citeasca. E prea greu. Ai vreo alta dorinta? - Atunci fa ca Steaua sa elimine pe Rapid. La care duhul se scarpina in cap si zice: - Ia adu-l pe fiul tau sa ma mai uit o data la el…”

Tare nu? Asa revenind la ziua de duminica. Plecarea a fost de dimineata (cam prea de dimineata, la 7). Noaptea de sambata am dormit doar o ora si jumatate pt. ca a trebuit sa fac niste chestii de contabilitate de care avea neaparata nevoie Geza. De fapt eu doar am asistat un prieten de-al meu de la Oradea, programator, care a facut toata treaba. Eu mi-am dat mai mult cu presupusul si am dat “indicatii pretioase”. Ma rog. Am mers cu personalul pt. ca nu avea rost sa dam bani pe rapid sau inter-city. Numa’ bine am dormit tot drumul iar Geza s-a documentat din 3 ziare. Cu ocazia asta am aflat si eu ca Bombonel si-a luat direct un shut in funduletul lui pufos. Sincer MA BUCUR! Dupa ce am ajuns ne-am dus la unchiul meu unde am stat si am negociat niste chestii cam o ora doua, dupa care am plecat in oras sa ne intalnim cu Cristi (prietenul care ne-a facut programul de contabilitate). Totul bine si frumos pana la partea in care noi am uitat ca s-a schimbat ora Unchiul meu mi-a zis clar “sa fiti la 5 aici!” si stiu din experienta ca daca nu esti cand zice el, nu sta sa te astepte (corect, ff corect). Asa ca numa’ bine am comandat noi niste pulpe de pui cu cartofi prajiti si am discutat una alta, ca a si trebuit sa plecam…cu pulpele la pachet. Bine ca au fost aia de la fast-food de treaba si ni le-au ambalat… Eu uitasem cu desavarsire ca s-a schimbat ora si ca am facut o ora pe jos de la marginea orasului pana in centru. Ce sa faci, asta e. Bine macar ca mi-am dat seama din timp. Drumul inapoi nu a fost prea roz pt. ca am mers cu o dubitza de marfa, unde eu am stat pe niste cutii in spate. Nu vreau sa descriu ce senzatie e sa treci toti muntii dintre Oradea si Cluj pe niste cutii, in spatele unei dubitze. Nu recomand nimanui!

Ajunsi acasa, am navalit pe mancare si pizza care ne-a pregatit-o Carmen (ne-a facut surpriza). Draga de ea, si ea a umbat toata ziua dar tot a avut grija de noi sa ne cumpere “papa bun”. Dupa ce am infulecat ar fi fost ideal sa tragem pe dreapta… De unde… Pe luni trebuiau expediate 150 de pixuri asa ca am chemat ceva ajutoare (alias Milana si Amalia, multumiiiiiiiim!) si ne-am pus pe “sortat si depanat” pixuri.

Pe la ora 1 noaptea am terminat si noi si am picat ca o musca in pat. Nu stiu sincer pe ce parte a patului am adormit sau alte detalii de genul asta, stiu doar ca am intrat in camera si m-am intins pe pat

Azi dimineata am mers la posta sa expediem pachetele. Cica noi ne pusesem ceasurile sa sune la 7. O fi sunat ele…dar cine le-a auzit? Ne-am trezit pe la 8:30 asa ca am dus pachetele la posta pe la 9. Waw! Nu a fost coada de mosi si babe ca de obicei! Inamicii au navalit pe la ora 10 cand noi deja terminam de expediat pachetele. Apropo, pt. cei care vor sa expedieze mai multe pachete, sa stiti ca trebuie sa faceti un “borderou” pe care sa scrieti niste date, in 3 exemplare. Noroc ca era un xerox aproape… Si inca un pont. Daca pachetul e mai greu nu scrieti valoarea pachetului ca fiind cea reala pt. ca va taxeaza de va sar capacele. Scrieti si voi acolo ca valoarea e de 10.000 si gata (asta ne-a invatzat doamna de la posta:P). E drept ca un pachet pe care scrie “ramburs 400.000 lei” nu poate sa valoreze 10.000 (doar daca ar fi tzapa in plic) dar…mai conteaza? Sistemul de gandire e 100% romanesc!

Dupa ce am expediat tona de pixuri, Geza a mers la serivici iar eu am mers sa testez opera de arta realizata sambata noaptea. Ce chestie! Chiar a functionat! In rest…nimic. Am stat si am facut ce trebuia sa mai fac, am terminat de mutat TOT ce era comercial de pe serverul de la universitate ca deh…sa nu le iau din linia studentilor, sa le incetinesc downloadul de pornoshaguri!

Si acum sunt plictisit si obosit. Abea astept sa termin de scris sa trag pe dreapta. Adica nu trag pe dreapta, il astept pe Geza sa vina sa mancam ceva. N-am chef sa mananc singur acum… Si Carmen e plecata la nu stiu ce intalnire (colaboreaza ca designer pt. o revista studenteasca) asa ca acum sunt singur singurel. Na…bene…ia uite ca iarasi am scris o intreaga epistola. Oare o sa citeasca cineva tot ce am scris eu aici?:) Nu cred. Apropo, eu de ce scriu jurnalul asta?

Mai, nu o sa va vina sa credeti cu ce mi-am pierdut eu ziua astazi… Nu am facut nici o pagina de net, nu am reparat nici un PC, nu am facut nici un server, nu m-am dus nici la faculta (asta pt. ca nu am avut cursuri), ci…M-AM JUCAT! Da fratilor! M-am jucat ca in “vremurile bune”. M-am jucat un joc numit HALO.

Povestea e in felul urmator: eu sunt un fost comandant de trupe speciale care a fost criogenizat. Acum, dupa nu stiu cati ani, sunt “dezghetat” pt. ca se duce o lupta apriga intre oameni si o rasa de alieni numiti Covernant. Dupa cateva misiuni pe nava mama (a oamenilor), aceasta aterizeaza fortat pe o nava-planeta in forma de inel, numita HALO. Dupa debarcare urmeaza sa vad ce si cum e cu planeta asta si de ce alienii sunt asa de agitati si ce se chinuie ei sa pazeasca. Pt. a afla chestia asta, trebuie sa ajungi in centrul de control (adica cam pana la mijlocul jocului). Peisajul e de campie iar dupa o buna bucata de butonare se transforma in campie cu zapada. Am uitat sa va spun dar, pe tot parcursul jocului, esti asistat de un calculator (cu voce de tipa, normal) care te ajuta si te informeaza sistematic. Dupa ce ai ajuns in centrul de control, calculatorul cu voce feminina ramane in centrul de control ca sa vada care-i treaba dar deodata te trimite brusc sa salvezi pe cei lasati in urma ta, fara sa-ti dea nici o explicatie (chestie care m-a enervat la culme). Cand ajungi inapoi de unde ai pornit peisajul nu mai e asa de “verde” cum era la inceputul jocului. Ploaie, noroi, peste tot morti (din ambele tabere), etc etc. In final ajung la o usa unde gasesc o inregistrare din care reiese ca de fapt Covernantii incercau nu sa se apere pe ei ci sa protejeze planeta. Apare o a treia rasa (ceva combinatie intre oameni, Covernant si zombie). Brusc te trezesti fericit sa mai vezi cate un Covernant, dadedade te mai ajuta la casapit zombie, nu de alta dar sunt rai de tot. Pe la sfarsitul jocului reusesti sa iesi la suprafata (pt. ca in momentul in care ai vazut ca treaba e imputita si ca nu a mai ramas nimeni viu prin zona, vrei te intorci iarasi la nava-mama) dar esti intampinat de un robotel in forma sferica (zboara tipul, are o “voce” specifica de “robot cu maniere” gen 3PO) care te duce intr-o alta structura a planetei-nava. Cam aici am ajuns eu. Sincer imi e si frica sa presupun ce o sa se intample, nu de alta dar pana dupa jumatatea jocului ma gandeam ca o sa casapesc Covernanti, apoi au aparut zombie astia, apoi apare robotelul asta care pana acum m-a plimbat pe la 4 etaje (mai am inca 6, pt. ca mi-a zis la inceput) iar misiunile care urmeaza se numesc “tradarea”, asa ca tare am eu o senzatie ca de fapt capitanul navei a vrut sa aterizeze pe HALO si e ceva complot. Nu stiu inca, dar promit ca maine sau poimaine cand termin jocul va zic. Asi mai juca acum dar deja ma dor ochii si mai sunt zile. Oricum, robotelul imi repeta intr-una de o “impiedicare a inundatiei”, deci banuiesc ca e ceva invazie a universului cu zombie din aia. Ramane de vazut.

Cam asta e povestea jocului, pana acum. Despre gameplay ce pot sa zic, ramai cate o data doar sa te uiti… TOTUL e dinamic. Pe tot parcursul jocului au fost nenumarate dati in care am putut sa aleg ce sa fac. Totul este deschis iar tu, ca jucator, poti alege orice cale sa rezolvi misiunea data. Poti folosi orice arma gasesti, de la orice rasa, poti conduce orice vehicol gasesti pe drum (si sunt o gramada, de la tancuri si masini de razboi pana la avioane si scootere zburatoare). Ce imi place iarasi este ca nu joci singur, ca in majoritatea jocurilor. Cam in 50% din joc esti cu o echipa de puscasi marini (foarte de folos!) care reactioneaza 100% dinamic. Nu am vazut vre unul sa se dea cu capul de pereti cum se mai intampla in multe jocuri, sa se loveasca unul de altul, sa se chinuie sa treaca de o usa inchisa. Nope nope… Ei DISCUTA intre ei, le e frica, se sperie cate o data, cand vin mai multi dusmani si tu ca si jucator tinzi sa te retragi se dau si ei in spate si incep sa strige si sa ordone retragerea, daca tu ataci ei apuca ce arme la vine la mana si ataca urland disperati, se impiedica, se panicheaza (unul a inceput sa traga in mine urland “nu nu nu!!!” iar ceilalti incercau sa-l calmeze!), etc. Nu stiu cum au reusit cei de la Bungie (firma care a facut jocul) dar le-au “introdus sentimente” intr-un mod foarte foarte real. Pe langa “sentimente” mai sunt dotati si cu inteligenta! Daca tu te urci intr-o masina si mai sunt inca locuri libere, soldatii din jur se urca in locurile libere si incep sa traga din vehicol.

Am ramas uimit cand am gasit un tanc si tipii au sarit direct la turele, s-au urcat pe el sau fugeau pe langa el ascunzandu-se in lateralul lui daca apareau inamici. Daca tu iti iei un vehicol mai rapid, o parte o iau pe jos dupa tine iar o parte iau toate vehicolele ramase in urma si nefolosite, iar daca apare vre-un inamic pe vre-un vehicol, tabarasc toti pe el iar dupa ce il elimina ii folosesc vehicolul. Repet, n-am mai vazut pana acum un joc cu o inteligenta artificiala atat de avansata. Mor de curiozitate sa vad cum se termina!

Ah, am uitat sa zic ca de dimineata am mai fost la gimnastica dar tipul de acolo a zis ca am venit degeaba ca saptamana asta nu putem face exercitii. Foarte frumos. Cand vin eu nu poate el, cand vine el (banuiesc ca vine…) nu pot eu Ce sincronizare! Pai daca o tin tot asa, poate pana la 80 de ani ajung si eu sa fac niste exercitii mai avansate, nu de alta dar pana acum am ajuns la partea cu tinutul picioarelor pe spaliere, ce e drept, cu spatele intins.

Cam asta a fost mareata mea zi de astazi. Ce sa zic, nu am facut absolut nimic constructiv, dar macar am stat si eu o zi si m-am jucat. Deh, se mai si joaca omul. Vorba aia, asta e doar al 3-lea joc care-l duc de la cap la coada in 21 de ani asa ca nu cred ca poate sa ma acuze cineva. Nu sunt un jucator inrait doar ca ma mai loveste si pe mine cateodata damblaua

Ne vedem si maine. Da da…maine…cursuri de la 8 dimineata… Auuuuu! Pa pa!

Ce am facut anul asta? Pai in primul rand am scapat de “muzica” si m-am reprofilat pe o materie mai “teoretica” - regia. In al doilea rand m-am mutat in alt partament, cu alti colegi (alias Geza si Mistretz), am mai rezistat inca un an alaturi de Carmen (fara sa ne dam in cap!), am pornit o afacere online, am renuntat la IRC si m-am reprofilat pe Yahoo! Messenger, am invatzat sa instalez/setez ultimele distributii Linux care nu le stiam, am uitat toata teoria muzicii si orice urma de solfegiu, n-am citit nici o carte de la cap la coada, m-am ingrasat 5-6 kg, mi-am schimbat total calculatorul, am mers mult mai des la biserica si multe multe alte chestii care nu mi le aduc acum aminte.

In anul care urmeaza sper sa: cobor limita de timp petrecut la PC de la ~ la 2 ore/zi, sa imi rezolv problemele de sanatate (vezi spate si masele - mor de frica dentistului!), sa reusesc sa ma apuc si eu serios de faculta, sa pun pe picioare magazinul online, sa mai petrec inca un an cu Carmen, sa merg si mai des la biserica si n-ar strica sa mai si citesc mai des din cartile specifice bisericesti, sa nu ma mai enervez asa repede, sa nu mai fiu “nesimtitor”, sa cumpar mai des flori/atentii la Carmen, sa am nervi sa stau fara sa fac nimic, sa mai meditez mai mult la “profunzimea situatiei” si multe multe alte chestii care iarasi nu mi le aduc aminte. A, da, inca ceva! Sa nu mai fiu asa uituc!

Stiu ca din toate chestiile astea am sa reusesc doar jumatate, poate nici chiar atat, dar nu cred ca strica nici o data ca la fiecare “inceput” sa-ti faci un “plan de bataie”.

Cam asta ar fi despre “trecut” si “viitor”. Ce a fost, a fost; ce va fi…om vedea. Acum sa revenim la ce este in prezent sau ma rog, la ce a fost in trecutul apropiat.

Sambata (adica in 18, cand am scris doar cateva randuri) am fost ca de obicei la biserica de dimineata iar la pranz am fost la draga si iubita mea verisoara (alias Oana sau Romina, ca fiecare ii zice cum vrea). Trebuie sa recunosc ca cei de la Sora Shopping Center fac niste snitzele exceptionale, iar Oana stie sa faca un piure exceptional! Si cei de la Regia Autonoma Judeteana Apa si Canalizare ne-au oferit o apa rece exceptionala de la robinet! Mmmmm, o delicatesa nu altceva!

Dupa ce mancat bine, urmat dormit bine Ca vorba aia, mancat bine, dormit bine, dimineata sculat mort. Ei chiar mort nu m-am trezit, dar eram pe acolo prin zona. Am plecat din nou la biserica (pt. cei care inca nu stiu, eu merg la biserica vineri seara, sambata dimineata si sambata dupa-masa - sunt Adventist de Ziua a Saptea) asa…mai cu chef mai fara. Acum, nu ca asi fi eu rau dar…parca mai bine nu ma duceam, ca doar m-am enervat.

Nu vreau sa fac o impresie proasta asupra religiei Adventiste. Pt. cei care o cunosc, e o religie exceptionala, eu consider ca e religia “adevarata”. Bun, de aici ar putea porni o intreaga discutie despre religie, de ce atatea religii, de ce zic eu “religia adevarata”. Sar peste partea asta, am sa revin alta data pt. ca acum mai am inca o gramada de scris. Revenind la “impresia proasta”, trebuie sa recunosc ca pana si religia tinde sa se “americanizeze”. Mai concret, de cateva luni incoace, in fiecare dupamasa in loc sa fie o slujba este un “program muzical” sau un “program de tineret” sau mai stiu eu ce “discutii libere” care sincer sunt o PORCARIE! Ok, inteleg, mai facem cate un program, cate o poezie, e frumos dar…de ce trebuie facut asta la biserica? Dupa cate stiu eu programele muzicale se vizioneaza la opera iar “momentele lirice” se savureaza la teatru. Oricat ma chinui, nu reusesc sa le vad sensul in biserica. Poate sunt eu prea conservator, cu o gandire prea “inchisa”. Totusi eu zic ca daca o sa o tinem tot asa, o sa ajungem ca (fara suparare!) “fratii nostrii penticostalli” care au adus “bassu si toba mare” in biserica si da-i pana sar toti vecinii. Pai atunci de ce nu facem dom’le o discoteca crestina? Mai bagam un Dj FrateleNostru cu Mc Geo da Popa si gata, direct, am rezolvat. Unde e “fratilor” smerenia, sfintenia? Nu vreau sa critic mai departe, pt. ca e prea mult de spus si de discutat. Ce e clar e ca treaba asta cu “modernizarea bisericii”, pentru mine, nu e o treaba buna si o sa duca in final la un dezastru.

Ca sa inchei cu ziua de sambata, ziua s-a incheiat mirobolant cu o racaiala intre mine si Carmen pe tema “ce trebuie si ce nu trebuie sa ascunzi partenerului”. Mai concret, un verisor de-al meu m-a rugat sa nu spun anumite amanunte nici lui Carmen nici lui Oana, lucru care eu l-am facut. Cand a venit sambata seara vorba de verisorul in cauza (alias Ovidius), normal au inceput sa aterizeze intrebari (ca din partea oricarei femei care se respecta) si eu am zis (in mod normal zic eu) ca “nu pot da detalii pt. ca am fost rugat sa nu le dau”. De aici a inceput o intreaga catastrofa cum ca “de ce am ascuns eu asta” si ca “nu se ascunde nimic fatza de partener”, etc etc. Parerea mea e ca daca “partenerul” nu poate sa nu dea mai departe (cum e cazul lui Carmen, in situatia asta), e mai bine sa nu-i spui nimic. Carmen are (sau avea, cred, sper ca acum i-a “trecut”) niste idei tare ciudate de genul “Oana e prietena mea cea mai buna si eu ii zic orice”. Bun bun, deacord, dar daca eu ii zic la Carmen, ea ii zice la Oana iar Ovidius m-a rugat in mod expres sa nu zic mai departe. Deci, cum ar fi cel mai bine? Pt. ca oricum fac, tot lovesc in cineva… Cred ca anumite chestii nu trebuie spuse partenerului, sau daca sunt spuse ele trebuie sa ramana “in familie” pt. ca un prieten, oricat ar fi el de bun, nu face parte din familie. Asta e parerea mea, daca e buna sau nu, ramane la latitudinea voastra.

Polemica asta a durat pana dimineata la 5 (sau era 6?). Apoi a urmat un sooooomn pana pe la ora 11 cand Geza a venit (ca niciodata) foarte zglobiu sa dea trezirea. Awwwww, ce-asi fi dat cu ceva dupa el daca asi fi putut… Acum cred ca stiu ce simte si el cand ii fac figura asta. Si pe langa ca m-a trezit, mi-a mai deschis si geamul si era un brrr afara! Tare zglobiu si bine dispus tipu’! In sfarsit, dupa ce m-am dezmeticit am mers sa ridicam tortul (cumparat vineri, nu stiu daca am precizat, un tort super super!). Ioi ce gay a fost toata situatia Pe tort scria mare “La multi ani Razvan si Geza” iar noi doi am aparut ca doi porumbei, mai lipsea sa-i zic la Geza “ce faci iubire?” (cum ii mai zic la misto cateodata) si atunci ar fi fost meniul complet. Ma rog, tipa de la cofetarie cred ca s-a simtit foarte…interesant (foarte draguta tipa!:P). Dupa aceea am pornit, victoriosi cu tortul dupa noi (care a costat 500.000, gaura in buget nu alta!), sa luam…aspiratorul de la Oana. Ce bine da in peisaj nu? Aspirator + tort = zi de nastere.

A urmat chestia “standard”, adica aspirat, spalat, aranjat etc etc. Noi facusem anuntul ca lumea (10 pers dupa calculele noastre) sa vina pe la ora 18. Toata lumea a venit la ora 20. Si cum Carmen nu ne-a dat “aprobarea” sa mancam “mancarea invitatilor”, primul lucru care l-am facut cand au aparut cei in cauza, a fost sa navalim pe mancare. Bune sandwichuri ce-i drept! Si eu am muncit pt. ele! Am spalat farfuriile!:D

“Petrecerea” nu a fost cine stie ce petrecere. A fost mai mult ceva “in familie”. Au venit Oana si Abby (prietenul ei), Nicu si Iulia (prieteni comuni de-ai mei si a lui Geza), Roxana (fosta colega de faculta), verisoara lui Geza si prietenul ei. Muzica nu a fost, ca doar o avem pe baba de la doi, nici “tarii” n-au fost, ca nu suntem genul. Ce e drept, Geza la un moment dat s-a hotarat ca el bea bere, si a cam baut pana a ajuns cum o sa-l vedeti in poze Bun, nu a fost “manga” dar era asa de nostim, ca nu mai puteam de ras! Tipul era treaz, dar era asa de morcovit ca iti era mai mare dragul de el

Toata treaba s-a terminat in jurul orei 23, cand am adus si tortul (da da, bun tort! Scump da’ bun!) apoi toata lumea a plecat acasa. Geza a tras pe dreapta (mai bine zis a adormit vorbind la telefon) iar eu, Carmen, Mistretz si Roxana ne-am uitat la un film (Yours, Mine and Ours - comedie romantica) apoi am tras pe dreapta.

Ziua de luni (adica azi) a inceput asemanator cu cea de duminica. Zici ca-i lovise pe toti damblaua! Geza urla pe hol de zici ca era in jungla! Mistretzu la fel! Zici ca n-ar fi fost dimineata! Pai cum mai fratilor?! Pai de obicei eu trebuie sa vin sa va trag jos din pat ca sa mergeti la servici, si acum zburdati ca niste caprioare pe hol?! Awwww, ce m-au enervat. Bine inteles si Carmen si Roxana au fost la fel de matinale, zici ca azi ar fi fost cursurile vietzii si daca nu ajungeau la ele direct le exmatriculau. Pai bine mai fratilor, vreau si eu macar o data de ziua mea sa dorm sa nu ma trezeasca nimeni, si atunci aveti voi de trezit devreme. Mrrrr! Na las ca dormiti voi toti o data cel mai bine, sa vedeti ce trezire de trezire va fac! Mwwwhahahaha!

In rest ce sa mai zic… Am fost asa de morcovit ca am stat toata ziua la PC si am lucrat la pagina mea. Sper ca se vad modificarile… Statistici, integrare album foto, calendar dinamic, etc etc…

Cam asta a fost tot pe zilele astea. A, da, sa nu uit. Sunt un pic dezamagit de o chestie: anul asta, in afar de ai mei si ai lui Carmen, NIMENI nu mi-a trimis nici macar un SMS cu “la multi ani bre!”… Am mai primit un greeting de la tata, niste “la multi ani”-uri pe messenger si prieteni dar…cam atat. Oare de ce? Anul trecut mi-a sunat telefonul de m-a scos din pepeni. Anul asta…toata lumea m-a uitat. Asta m-a pus cu adevarat pe ganduri si am realizat o chestie: nici eu nu sunt mai breaz. La cate persoane le-am trimis eu macar un SMS cu “la multi ani bai fraiere” anul asta? Am 310 persoane in agenda. Cred ca am trimis cam la…2…3… Cred ca am primit o lectie astazi. Lectia ca roata se intoarce intotdeauna. Lectia ca daca sunt ignorant, nu voi primi mai mult decat…ignoranta. Ei vezi, inca un lucru care trebuie sa-l adaug la lista “dorintelor” pt. anul care vine! Eh, uite ca iarasi e ora 00:15. Maine dimineata merg la gimnastica… Auuuu, ce lene am… Ma rog, asta e… Sanatate inainte de toate!

Noapte buna!

P.S: pozele de la aniversare le puteti gasi la http://pictures.razva.info/thumbnails.php?album=39

Promit ca scriu maine dimineata mai multe detalii dar na, acum nu mai pot sta.

Noapte buna!

Dimineata nu a fost chiar “in forta”. Trebuia sa merg la gimnastica medicala dar nu am fost pt. ca…am fost prea ocupat sa ma ciondranesc cu Carmen Ne-am ciondranit pentru ca eu am fost (recunosc, recunosc!) cam…insensibil. Adica aseara in loc sa stau, ca un prieten atent si iubitor, langa ea, am stat…la comp. E drept ca faptul ca asi fi stat langa ea nu ar fi facut-o sa se insanatoseasca mai repede, dar macar ar fi facut-o sa se simta mai bine psihic. Morala e ca va trebui sa incerc de acum sa fiu atent si sa nu uit ca femeile raman…femei, si au nevoie de mult mai multa atentie decat noi, barbatii. Eh…ca noi nu am avea nevoie de atentie… Avem si noi, numai ca facem pe “grozavii”.

Dupa ce ne-am “reglat conturile” (noi nu ramanem nici o data certati, ne certam pana…ne impacam ), am plecat in tromba la faculta sa ma intalnesc cu profa mea de Regie. Stiu ca nu e normal sa-ti dai intalniri cu profii dar na…la noi in grupa e o situatie mai speciala. Cred ca orice prof ar trebui sa fie alaturi de studentii lui nu neaparat ca prof ci ca prieten. Daca iti ai studentii prieteni sigur o sa-i ai si buni studenti. Eu cel putin asa cred, si asa o sa fac daca o sa profesez vreodata ca prof. Nu sunt adeptul ideii ca “proful trebuie sa mentina distanta”, nu de alta dar…la ce a folosit distanta? De cand exista lumea asta, distanta doar a stricat. Bun, nu ma gandesc ca sa ne tragem de sireturi si sa ne strigam cu “ceaules Lezbulan!” dar nici sa am pretentii la “jos palaria”. Revenind la discutie, a fost o discutie foarte (FOARTE!) constructiva. M-am convins de niste chestii care le stiam dar, nu stiu, nu am avut pana acum “nervul” sa le aplic. Aici ma refer in primul rand la o lista exacta de prioritati. Cu toate ca imi place sa fiu independent si sa nu depind de ai mei, cred ca totusi un student nu poate sa fie si student si independent, din multe multe motive. Primul motiv ar fi cel financiar. Mai nou e la moda ca studentii sa lucreze. Normal…tinand cont ca ultima bursa a fost 400.000 ROL (adica lei vechi)… Ce poti face in ziua de azi cu 400.000? Nici macar mancarea pe o saptamana nu ti-o acoperi. Ce sa mai zicem de cazare. Acum ca sa stai in camin trebuie sa platesti 50 EUR. Asta e. Ne “modernizam”. Intram in…”ue”. Cum zicea politicianul ala beat la Antena 1 (*uuuuuuuuuuuuuuueeeeeeeeeeeeeeeeee hac!). O alta chestie la care am ajuns a fost faptul ca trebuie sa invat sa mai si…stau. Eu de cand ma stiu nu am nervi sa STAU pur si simplu si sa ma gandesc la “profunzimea situatiei”. Cred totusi ca n-ar strica, cateodata macar, sa mai iau si eu o gura de pauza si nu neaparat sa ma gandesc la “profunzimea situatiei” ci pur si simplu sa…nu fac nimic. E greu dar promit ca o sa incerc! Oricum n-am nimic de pierdut asa ca. Nu vreau sa scriu mai multe pt. ca practic asta a fost o discutie “privata” si nu am cerut acordul celeilalte persoane implicate in discutie ca sa dau detalii pe blogul meu. Ce a fost “esential” am scris. Amanuntele picante nu se cuvine sa apara aici.
Am mai discutat multe multe alte chestii dar acum e deja ora 21 si nu vreau sa ma stau pana tarziu in seara asta. Totusi, pt. mine Samabata (si Vineri seara) sunt zile de odihna. O sa scriu o data si un articol despre “ziua a 7a - zi de odihna” (banuiesc tot intr-o Vineri).

Continuand ziua (acum vine partea faina hihihi!), m-am intalnit cu Carmen sa…imi iau CADOU de ziua mea! Yeeeee! In 20 Martie e ziua mea (luati aminte, notati la catastif!) asa ca normal trebuia si eu sa primesc ceva. Si am si primit, ceva BIIIIG! Adica mai bine zis un monitor Dell Trinitron de 21 inch. E SUPER tare! Acum caut o poza pe google. Asa am gasit:

Asa-i ca-i mumos! It’s ma baby! Mwwwhahaah! Nici nu a fost scump, serios. Si bonus (pt. ca am fost “cuminte” anul asta! ) am mai primit si o tastatura (de vis) Dell SK 8135.

A, ca sa nu uit, voi nu stiti dar mai nou m-am “Dell”uit Calculiciul meu e tot un…ghiciti… Dell… dar Optiplex GX620 (3GHZ, 1GB RAM, 256MB Video, 8USB, DVD RW, LAN 1GB, sunet on-board).

Pot zice ca in ultimul an m-am “informatizat” destul de bine. Adica mi-am luat comp, monitor si…tastatura, toate de calitate. Pai era si timpul, ca pana acum tot ce am facut am facut numai pe chinezisme si jafuri. Daca tot fac o meserie, macar sa o fac cat de cat cu resurse. Normal, in urma la “investitia” asta mi-am facut o imeeeeensa gaura in buget si m-am si ales cu o datorie de 13 milioane la ai mei dar…na…riscul meseriei.

Da, cica imi canta acum Carmen ca “vrea si ea blog in care sa descrie cat de insensibil sunt eu!” Eh…femei…imi zic eu in gand si blog.

Continuand ziua asta mirifica, am luat monitorul, tasta si sa nu uit, un tort! Sigur nu stiti dar si Geza e nascut tot in Martie, doar ca nu in 20 ci in 23 (notati si asta la catastif!) asa ca am hotarat sa ne tzinem zilele impreuna. Mai nou totul facem impreuna ca deh…asa e frumos nu, sa lucram in echipa. Invitati nu avem foarte multi, maxim 10 dar oricum…stiti si voi cum sunt invitatii… Vin, halesc si pleaca Nu de alta dar si eu tot asa fac O sa pun duminica seara (sau luni eventual) poze de la aniversarea noastra. Asta bine inteles daca nu o sa vina baba de la 2 sa ne asasineze (stam la 4 si avem o baba isterica la 2).

Hmmmm, in rest nimic palpitant azi. Dupa ce am luat toate chestiile astea am mers fuga fugutza acasa sa ma pregatesc pentru plecarea le biserica. Am inceput sa-mi mut si mobila prin camera dar bine inteles ca nu am terminat, asta din cauza ca imi tremurau prea tare picioarele dupa ce am carat animalul ala de monitor 4 etaje…

Cam atat pe ziua de azi. Pot spune ca a fost o zi chiar reusita. Am invatat multe, am primit multe asa ca… Asa ca nimic! Tocmai o aud pe vecina din apartamentul vecin cu urla iarasi la copiii ei. Mai, o data o sa ma duc sa-i bat la usa si sa o intreb “bai tanti…esti nebuna sau care-i problema”. Ma rog, asta e alta discutie si deja Carmen face 13-14 pe aici. Nu stiu ce tot vrea ca doar am lasat-o la comp! HM! Cucerirea feminina! O sa intram iar in matriarhat!

Na bine, v-am pupat! Noapte buna!

P.S.: Carmen insista sa mentionez aici ca i-am promis sa-i cumpar o posheta (care si-o doreste de muuuult mult timp), asta asa, ca declaratie publica, sa aiba dupa aia ce scrie la divort! Las ca stiu eu!

In primul rand vreau sa va zic ca habar n-am ce titlu sa dau blogului asta asa ca, dupa cum ati observat, am pus data. Sunt prea multe chestii care vreau sa le scriu si care nu prea au legatura una cu alta, asa ca nu am vrut sa etichetez.

Sincer nu stiu de unde sa incep. Cu toate ca e doar ora 17 (trecut de fix) pot zice ca am avut o zi plina. Pai hai s-o iau “strategic”. De dimineata trebuia sa merg cu Geza la posta sa trimitem niste comenzi (de pixuri, o sa scriu mai jos ce si cum). Bine inteles ca bouvagonu’ nu s-a trezit, sau s-a trezit dar nu s-a prezentat la ora care trebuia, adica la 8, ci la 8 juma’. Deci si prin urmare, in loc sa mergem la posta, eu m-am dus direct la…faculta! Da, am fost la faculta! WAAAAW (aplauze)!

Ar trebui sa specific aici o chestie legata de cursul (de Regie) de azi. Vad ca tot mai multa lume incepe sa caute dupa “partea ireala” a unei situatii. Adica s-a iscat o discutie despre text si utilitatea textului in teatru. S-a ajuns la un moment dat la concluzia ca “textul cateodata nici nu-si are rostul” si ca (vezi Doamne) se poate acum chiar renunta la el si sa ramanem doar cu sunet si lumina. Asa se explica de ce s-a ajuns la “piese muzicale” in care se sparg piane si sticle si la “piese de teatru” unde se arunca prin sala cu diverse carnuri. Sau ce…nu vad eu “profunzimea situatiei”? OK, deacord, incercam si o “alta varianta”, pt. ca nu putem ramane tot timpul la aceleasi idei dar totusi, sa te gandesti sa excluzi “cuvantul” in sine, care practic e BAZA unei piese de teatru, mi se pare cam…aberat. Daca s-ar continua pe drumul asta, de ce sa mai vorbim? Ne luam fiecare cate un semafor si ceva care guitza si gata, ne pastram muschii fetzei.

Puteti sa ma acuzati ca sunt “de moda veche” sau cu “vederi inguste”, dar eu tot raman la ideea ca “la inceput a fost Cuvantul”. Sunt deacord ca (din p.d.v evolutionist) oamenii (sau ma rog, ce se presupune ca erau ei pe atunci) acum 3 triliarde de ani comunicau prin sunete. De altfel si animalele comunica tot prin sunete si lumini… Am vazut alaltaieri un reportaj foarte interesant (pe Discovery) despre calmari, care comunica exclusiv prin schimbarea culorii. Deacord…comunica…se inteleg bine intre ei si sincer n-am vazut inca “accident de calmari”. Dar oare noi ce cautam? Cautam sa ne intoarcem la Omul de Neandertal? Pai atunci eu zic sa renuntam la limbaj, la tehnica moderna, si sa revenim la urlaturi si strigaturi (acompaniate de semafoare) si sa ne zicem in gand “da dom’le, acum am inteles profunzimea situatiei!”.

Raspunsul la (scuzati expresia) aberatia asta e foarte simplu: omul cauta cu disperare. Ce cauta? Asta…depinde. Unii cauta bani, altii cauta functii. Alti cauta…”esenta comunicarii”. Oare asta cautam noi oare…? Oare asta ar TREBUI noi, oamenii anului 2006, sa cautam? E clar ca aceasta cautare a esentei comunicarii e practic o cautare a esentei vietii. E clar ca oamenii sunt din ce in ce mai debusolati si, ne stiind ce sa caute, cauta in…trecut. Si asa, incet incet, o sa ajungem unde s-a mai ajuns. Si de asta se spune ca “istoria se repeta” si eu sunt convins ca istoria chiar se repeta. Oamenii gandesc 100% dinamic dar totusi gandim cu totii intr-un “ciclu”. Totul a fost, este, si va fi. Doar ca de fiecare data cand se ajunge in punctul “maxim”, noul ciclu incearca sa mai intinda un pic limitele, sa vada daca “se poate si mai mult”. Cat vom putea oare sa impingem limitele astea? Totul are o limita. Eu cred ca deja au impins prea mult si cred ca “sfarsitul omenirii” va veni tocmai din cauza ca oamenii au intins coarda pana au atins limitele. Cred ca oamenii sunt acum mai dezorientati de cat au fost vre-o data si asta o sa-i faca sa intinda si mai tare limitele. Va “tzine” oare smecheria? Va urma oare un nou ciclu? Vom trai si vom vedea…

Asta mi-a dat mie de gandit dupa cursul de Regie de azi. A fost un curs care a dat de gandit si am putut sa vad cum gandeste “generatia tanara”, din care eu nu ma pot exclude. A…si ca sa nu uit… Am ajuns (din nou) la concluzia ca in 99% din cazuri e bine sa-ti tii gura si sa nu faci pe “vedeta”. Chestiile bune se pot face si fara sa te scoti in evidenta. Oamenii intelepti vor da o sansa oricui si vor sti sa aprecieze ceva la tine, daca e de apreciat, asa ca nu cred ca ar trebui ca o persoana sa faca orice ii sta in putinta ca sa iasa in evidenta. E aici un mare castig dar si un mare risc. Daca iesit in evidenta, sigur ti se da o sansa sa te afirmi. Dar aici apare o alta problema. Daca nu sti sa te afirmi corect? Atunci o dai in bara si mai urat. Atunci te gandesti “dom’le…daca taceam…filosof ramaneam…”. Eu m-am dezobisnuit sa “dau din coate” pt. ca de mult prea multe ori am dat din coate, mi s-a facut loc iar cand am ajuns “in fatza” am dat cu bata-n balta. Nu trebuie nici sa stai ca un parameci (sau amiba) si sa nu faci nimic, dar totusi raman la ideea ca daca faci bine o chestie, cineva te va remarca.

Cam atat despre “profunzimea situatiei” azi. In rest, cam nimic. Am “zburdat” prin oras, pe la posta, etc etc (cum ziceam, cu pixurile). A, apropo, nu am spus pana acum. M-am apucat (cu Geza) de vandut…pixuri invizibile pe net Pot sa zic ca e chiar o afacere profitabila! Pentru cei interesati, vindem 1 pix cu 5 RON (adica 50.000 lei vechi); concurenta le vinde cu 10 sau chiar mai mult asa ca se explica de ce avem asa o “explozie de vanzari”.

Ar mai fi ceva de zis pt. ziua de azi…? Cred ca nimic. A, ba da, Romeo si Julieta (nu le dau numele ca se gushuie) s-au impacat asa ca munca mea si a lui Carmen de “consiliere familiala” a dat roade. Si pe noi ne ajuta altii asa ca…de ce sa nu ajutam si noi la randul nostru.

Carmen e tot gripata; oricum e mai bine ca ieri. In 2-3 zile ii trece si ei. Gata…ar fi cazul sa inchei. Carmen sta deja de o ora dupa mine, sa ne uitam la Lost. Aha, referitor la Lost, sa NU va apucati sa va uitati la el, ca nu se termina nici cum, adica se termina, da in gaura de sharpe, asa ca eu personal doar ma enervez la serialele astea la care trebuie sa te uiti 2 generatii ca sa vezi cum se termina. Eu raman la al meu drag serial, Millenium E cam “spooky” cate o data dar na…decat “Tanar si nelinistit”…

V-am pupat, ne vedem si maine!

Trecand peste asta, nu pot zice ca a fost o zi proasta. Am facut o emisiune “de vis” la “radio de vis”, asa…ca in “vremurile bune”. Concluzia e ca daca cineva face ceva, 100% se vor gasi persoane care sa-i fie alaturi si sa aprecieze ceea ce face.

Tot astazi mi-am demonstrat mie, si celor din jur, ca “ideea” conteaza cate o data mai mult decat “afacerile premeditate”. Cred ca majoritatea afacerilor cu castiguri majore nu au fost “gandite” foarte profund, ci a fost pur si simplu acea sclipire, un pic de inconstienta, un pic de “spirit de aventura” si un dram de noroc (sau ajutor de la Dumnezeu).

Nu pot sta acum sa dau mai multe detalii, am sa scriu maine. Momentan Carmen e COBZA asa ca ma duc sa o doctoricesc. Noapte buna!

In curand am sa refac tot site-ul personal si cred ca am sa renunt cu totul la weblogul in engleza. Daca va fi ceva major voi anunta (in engleza) pe prima pagina dar…atat.

Ok, e doua noaptea, asa ca ar cam trebui sa ma culc. Noapte buna!